Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Despre Simbolul Credinței
Crezul, numit și Simbolul Credinței, a fost formulat la primele două Sinoade Ecumenice — de la Niceea (anul 325) și de la Constantinopol (anul 381) — de aceea este numit „niceo-constantinopolitan". El rezumă în câteva fraze adevărurile fundamentale ale credinței creștine ortodoxe: credința în Sfânta Treime, în întruparea, răstignirea și învierea Mântuitorului, în Biserică și în viața veșnică.
Spre deosebire de varianta romano-catolică, textul ortodox mărturisește că Duhul Sfânt purcede „din Tatăl", fără adaosul „și de la Fiul" (Filioque).
Când se rostește
Crezul se rostește la Sfânta Liturghie de către întreaga adunare, la Taina Botezului, în rugăciunile de dimineață și de seară și ori de câte ori creștinul își mărturisește credința.
☩ Rânduiala rugăciunilor zilnice
Crezul face parte din rugăciunile de dimineață. Vezi rânduiala completă în Paraclis.
Vezi rugăciunile