Mulți dintre noi suntem departe de casă. Părinții au rămas în sat, copiii au plecat în altă țară, iar fusurile orare ne despart și mai mult decât kilometrii. Un lucru însă poate rămâne al nostru, al tuturor: ceasul rugăciunii.
În fiecare seară, la ora 21:00 a României, oricine vrea spune aceeași rugăciune. Mama din Bacău și fiul din Madrid, bunicii din Maramureș și nepoții din Londra. Nu ai nevoie de cont, de înscriere sau de vreo pregătire. Doar de un minut de liniște, la ceasul acela.
După aceea, spune în gând numele celor dragi: pe cei de acasă, pe cei plecați departe, pe cei bolnavi, pe cei adormiți. Atât. Un minut.
De ce la ora României
Pentru că altfel nu am fi împreună, ci doar fiecare la ora lui. Puterea acestui ceas stă în faptul că este același pentru toți. Dacă ești în Spania sau în Italia, la tine va fi cu o oră mai devreme. În Anglia, cu două. Nu contează cât arată ceasul din perete: contează că, în clipa aceea, spunem aceleași cuvinte.