Multă vreme, Ioachim și Ana nu avuseseră copii și se rugaseră îndelung. Îi făgăduiseră lui Dumnezeu că, dacă vor avea unul, îl vor închina Lui. Când Fecioara Maria a împlinit trei ani, și-au ținut cuvântul.
Au dus-o la templul din Ierusalim. Ca să nu îi fie teamă pe drum, au adunat o ceată de fecioare care au întâmpinat-o cu făclii aprinse și au însoțit-o până la treptele templului.
Acolo o aștepta arhiereul Zaharia. Spre mirarea tuturor, a dus-o în locul cel mai sfânt al templului, unde intra numai el, și numai o dată pe an.
Fecioara Maria a rămas la templu de la trei ani până la cincisprezece. În chiliile de acolo, sub grija fecioarelor mai în vârstă, a învățat să citească Sfânta Scriptură, să lucreze cu mâinile și, mai presus de toate, să se roage. Ziua ei era împărțită frumos: dimineața rugăciune, apoi lucru sau citire, apoi iarăși rugăciune.
Gândește-te, apoi vezi răspunsul
Știai că în popor sărbătoarea se numește Vovidenia, iar la plecarea de la templu Fecioarei Maria i s-a dat o lucrare: să țeasă o catapeteasmă nouă, adică o perdea pentru locul cel sfânt.
tu ai fost dusă la casa lui Dumnezeu
când erai mică de tot.
Ajută-mă să merg cu drag la biserică
și să stau acolo cu inima liniștită.
Amin.
Împarte-ți ziua ca Fecioara Maria la templu: puțină rugăciune dimineața, apoi lucru sau citire, apoi iar rugăciune seara.
Povestea e scrisă pentru copii după: basilica.ro. Nimic adăugat din închipuire.