Preotul Zaharia și soția lui, Elisabeta, erau bătrâni și nu aveau copii. Erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu: el slujea la Templu, iar ea se trăgea din neamul lui Aaron. Într-o zi, pe când Zaharia slujea la Templul din Ierusalim, i s-a arătat Arhanghelul Gavriil și i-a spus că va avea un fiu, pe care să îl cheme Ioan.
Zaharia nu a crezut vestea și a rămas fără grai. Nu a mai putut rosti niciun cuvânt până când s-a împlinit tot ce îi spusese îngerul.
S-a născut pruncul, iar în ziua a opta rudele voiau să îi pună numele tatălui. Elisabeta a spus: „Nu! Ci se va chema Ioan”. Cum nimeni nu se lămurea, i-au făcut semn lui Zaharia, care încă nu putea vorbi.
El a cerut o tăbliță și a scris pe ea: „Ioan este numele lui”. În clipa aceea i s-a deschis gura și limba, și a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. Și toți s-au mirat.
sărbătoarea este așezată cu exact șase luni înaintea Crăciunului, pentru că Sfântul Ioan s-a născut cu șase luni înaintea Domnului Iisus.
și rugăciunile care par uitate.
Învață-mă să aștept răbdător
și să cred că mă auzi
chiar și când tac.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: ziarullumina.ro și basilica.ro. Nimic adăugat din închipuire.