Maica Antonina a intrat în mănăstire la douăzeci și șase de ani. Era o tânără frumoasă și avea o voce deosebit de plăcută.
I s-a dat cea mai smerită ascultare din mănăstire: să îngrijească de porci, la câteva sute de metri de obște. A făcut asta patruzeci de ani, fără să se plângă.
Voia să meargă la slujbele de noapte, dar de multe ori găsea porțile mănăstirii încuiate. Atunci nu s-a supărat: a făcut din locul ei de muncă o biserică. Se ruga în pădure și făcea sute de metanii, singură, sub cer.
Odată a povestit, cu bucurie, că a întâlnit în pădure o femeie îmbrăcată în negru, cu mantie și toiag. Ea a înțeles că era Maica Domnului. Astăzi îi pomenim și pe Sfinții zece Mucenici din Creta.
Gândește-te, apoi vezi răspunsul
Știai că a îngrijit porcii patruzeci de ani, adică mai mult decât are un om vârsta când e părinte. Nimeni n-a auzit-o cerând altă ascultare.
și lucrurile mărunte,
pe care nu le vede nimeni
și nu le laudă nimeni.
Amin.
Ajută azi la o treabă a casei, chiar dacă nu e preferata ta, fără să te plângi.
Povestea e scrisă pentru copii după: Viața Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana, doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.