Din botez o chema Ecaterina. A trăit în vremea bunicilor noștri și era de neam macedonean.
Din anul 1927 a pornit prin sate, cu desagii plini. Ducea cărți, iconițe și o revistă care se chema „Cuvânt Bun”, și le împărțea oamenilor, ca să aibă și ei ceva de citit despre Dumnezeu.
Nu era ușor. Unii râdeau de ea și de munca ei. Ea își vedea de drum mai departe, din sat în sat.
S-a călugărit la Mănăstirea Samurcășești, de la Ciorogârla, cu numele Evloghia. Părintele Nicodim Bujor, care a cunoscut-o, spunea despre ea că îi era „soră și mamă duhovnicească”.
Gândește-te, apoi vezi răspunsul
Știai că oamenii care duceau cărți prin sate, cu piciorul și cu desaga, se numeau colportori. Așa au ajuns cărțile sfinte în case unde nu ajungea nimeni altcineva.
când râde cineva de mine
pentru un lucru bun.
Și ajută-mă să nu mă opresc.
Amin.
Dăruiește sau împrumută azi o carte bună unui prieten.
Povestea e scrisă pentru copii după: Viața Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia de la Samurcășești, doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.