Înainte ca Alipie să se nască, mama lui a avut un vis. Ținea în brațe un mielușel frumos, care avea în cornițe făclii aprinse. Visul acela era un semn despre ce avea să fie copilul ei.
Alipie s-a născut la Adrianopolul Paflagoniei, acum vreo o mie patru sute de ani. Când s-a făcut mare, a ales o viață pe care puțini o pot duce: s-a suit pe un stâlp înalt și a rămas acolo, ca să se roage neîncetat.
A stat pe stâlp cincizeci și trei de ani. Vara sub soare, iarna în frig, ziua și noaptea, rugându-se pentru toți oamenii.
Cu răbdarea lui i-a întrecut pe mulți. Împreună cu el îi pomenim astăzi pe Sfântul Nicon și pe Sfântul Stelian Paflagonul, ocrotitorul copiilor.
Gândește-te, apoi vezi răspunsul
Știai că călugării care se rugau așa, stând pe un stâlp, se numesc stâlpnici. Făceau asta ca să fie singuri cu Dumnezeu, dar totuși la vedere, ca oamenii să vină la ei pentru un cuvânt bun.
cât pentru ziua de azi.
Și ajută-mă să nu mă las
când ceva e greu.
Amin.
Fii răbdător azi la un lucru care durează: o temă grea, o așteptare la rând, un drum lung.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei de 26 noiembrie, calendar-ortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.