Antonie era român și a trăit acum vreo trei sute cincizeci de ani, pe vremea voievodului Matei Basarab și a Sfântului Constantin Brâncoveanu. De mic mergea la biserică, iar acolo se simțea cel mai bine.
Când s-a făcut mare a ajuns preot, apoi a lăsat lumea și s-a călugărit la Schitul Iezeru, în munții Vâlcii.
Voia să plece la Muntele Athos, dar episcopul locului, Ilarion, l-a rugat să rămână în țară, fiindcă avea nevoie de el aici. Antonie a ascultat. Și pentru că biserica schitului se dărâma, a înnoit-o el, cu mâinile lui și cu ce agonisise.
Mai târziu a găsit o peșteră mică într-o stâncă. Acolo a săpat singur o bisericuță în piatră și s-a rugat în ea ziua și noaptea.
Gândește-te, apoi vezi răspunsul
Știai că bisericuța pe care a săpat-o Sfântul Antonie în stâncă se poate vedea și azi, la Schitul Iezeru din județul Vâlcea.
când mi se cere ceva bun,
chiar dacă eu voiam altceva.
Tu știi mai bine.
Amin.
Ascultă azi de părinți la un lucru pe care nu-l doreai, cum a ascultat Antonie de episcop și a rămas în țară.
Povestea e scrisă pentru copii după: Viața Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii, doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.