Ioanichie s-a născut într-un ținut care se numea Bitinia, din tatăl Miritrichie și din mama Anastasia. Când s-a făcut mare, a ajuns ostaș în oastea împăratului și era foarte viteaz. În lupte îi apăra pe cei de lângă el și nu se temea de nimic.
Împăratul a vrut să-l răsplătească cu cinste mare și cu daruri. Ioanichie avea patruzeci și trei de ani. Le-a lăsat pe toate și a plecat în Muntele Olimp, ca să trăiască numai pentru Dumnezeu.
Acolo a auzit un glas care îl chema și mai sus, în vârful muntelui. S-a suit și a găsit doi călugări bătrâni pe care nu-i văzuse nimeni niciodată, de patruzeci de ani. Purtau haine din păr și mâncau numai buruieni de pe munte.
Cei doi i-au spus tot ce avea el în gând, fără ca el să le fi zis vreun cuvânt. Ioanichie a luat binecuvântare de la ei și a rămas călugăr până la sfârșitul vieții lui.
Gândește-te, apoi vezi răspunsul
Știai că sinaxarul spune că cei doi pustnici de pe vârful muntelui trăiau acolo de patruzeci de ani și nu-i văzuse nimeni, niciodată, până la Ioanichie.
chiar când e greu.
Și când mi se dau daruri,
să nu uit de Tine.
Amin.
Găsește azi câteva minute de liniște, fără telefon și fără televizor, pentru rugăciune.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei de 4 noiembrie, calendar-ortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.