La Roma, acum aproape o mie opt sute de ani, era un episcop pe nume Sixt. Venea din Grecia și învățase multă filozofie la Atena.
În vremea aceea împăratul Valerian a dat poruncă aspră: creștinii nu mai aveau voie să se roage împreună, iar preoții și diaconii erau luați și pedepsiți doar fiindcă erau creștini.
L-au luat și pe Sixt. Pe drum l-a întâlnit Laurențiu, ajutorul lui cel mai apropiat, și a început să plângă: „Unde te duci, Părinte, fără fiul tău?”
Sixt i-a răspuns cu blândețe că nu îl părăsește, dar că pe el îl așteaptă o luptă și mai mare, și că peste trei zile îi va veni și lui rândul. Apoi i-a dat în grijă bunurile Bisericii, ca să aibă cine purta de grijă mai departe.
Așa a și fost. Laurențiu a rămas credincios până la capăt, întocmai cum îi spusese părintele lui.
„Arhidiacon” înseamnă cel dintâi dintre diaconi. Diaconii ajută la slujbă și poartă grijă de cei săraci ai bisericii.
tu nu ți-ai lăsat părintele singur
la vreme grea.
Ajută-mă să stau lângă ai mei
și când este greu, nu doar când este bine.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei, calendar-ortodox.ro și doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.