S-a născut la Poltava, în anul 1722, într-o familie de preoți, și era al unsprezecelea copil din doisprezece frați. Din botez l-au chemat Petru.
A învățat carte la Academia din Kiev, apoi, la nouăsprezece ani, a intrat în mănăstire. A venit în Moldova, iar de acolo s-a dus în Muntele Athos, unde a trăit singur, ca sihastru, patru ani.
Acolo a fost făcut călugăr cu numele Paisie. Puțin câte puțin, s-au strâns în jurul lui șaizeci și patru de călugări, români, ucraineni și ruși, care voiau să învețe de la el rugăciunea.
S-a întors în Moldova cu toți ucenicii lui. La Mănăstirea Dragomirna erau deja trei sute cincizeci. Împreună cu ei a tălmăcit în românește Filocalia, cartea din care călugării învață rugăciunea inimii.
Gândește-te, apoi vezi răspunsul
Știai că ucenicii lui erau de mai multe neamuri și vorbeau limbi diferite, dar se rugau împreună. Cei români știau bine grecește veche și de aceea au putut să tălmăcească.
în liniște, cu inima.
Și adună-i pe cei dragi ai mei
în jurul Tău.
Amin.
Joacă-te sau vorbește azi frumos cu un copil care e altfel decât tine sau e nou în clasă.
Povestea e scrisă pentru copii după: Viața Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.