Sfântul Vasile s-a născut în Capadocia, într-o familie cu mulți copii care Îl iubeau pe Dumnezeu. Frații lui, Petru și Grigorie, au ajuns și ei episcopi și sfinți. A învățat carte întâi de la tatăl său, care era dascăl, iar apoi a plecat la școli mari, până la Atena.
Acolo l-a cunoscut pe Grigorie, un alt tânăr venit la învățătură. Cei doi s-au împrietenit atât de tare, încât despre ei se spunea că sunt „un suflet în două trupuri”. Stăteau în aceeași casă, mergeau la aceleași școli și mâncau doar pâine și apă.
Când s-a întors în țara lui, a venit peste oameni o foamete grea. Vasile i-a înduplecat pe cei bogați să scoată grâul strâns în hambare și l-a împărțit el însuși celor flămânzi, în piețele cetății Cezareea.
Apoi a ridicat lângă oraș un loc unde bolnavii erau îngrijiți, cei fără casă găseau adăpost, iar cei care nu aveau meserie învățau una. Era atât de mare, încât prietenul său Grigorie îl numea „un oraș nou”. Sfântul Vasile a plecat la Dumnezeu în ziua de 1 ianuarie a anului 379.
prietenul lui cel mai bun de la școală, Sfântul Grigorie, este pomenit împreună cu el în fiecare an, pe 30 ianuarie, la sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi.
tu ai hrănit oamenii flămânzi
și ai avut grijă de cei bolnavi.
Învață-mă și pe mine să împart
ce am cu cine are nevoie.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.