Zaharia era preot la templul din Ierusalim, iar soția lui se numea Elisabeta. Amândoi se trăgeau din neamul lui Aaron, și amândoi erau oameni drepți.
Elisabeta era sora Sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Deci erau rude apropiate cu Sfânta Familie.
Multă vreme nu au avut copii, și au îmbătrânit așa. Se rugau totuși mai departe, fără să-și piardă nădejdea.
La bătrânețe, Dumnezeu le-a dăruit un fiu. Acela a fost Sfântul Ioan Botezătorul, cel care avea să pregătească venirea Domnului.
Mai târziu, Zaharia a fost ucis chiar lângă templu, pentru că nu a vrut să spună unde este ascuns pruncul lui.
Numele Ioan a fost ales de Dumnezeu, nu de părinți. Îngerul i-a spus lui Zaharia cum să-l cheme pe copil, încă înainte de a se naște.
voi ați așteptat multă vreme
și nu ați încetat să vă rugați.
Învățați-mă și pe mine
să am răbdare.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei, calendar-ortodox.ro și doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.