Acum vreo o mie șapte sute de ani, în cetatea Nicomidia, creștinii s-au adunat în biserică în ziua Nașterii Domnului. Erau foarte mulți, bărbați, femei și copii.
Episcopul lor se numea Antim. El a prăznuit împreună cu ei și i-a învățat credința cea adevărată.
Împăratul Maximian nu-i voia pe creștini și a trimis oameni la biserică. Când a aflat, episcopul Antim nu a fugit și nu i-a trimis pe oameni acasă. A botezat repede pe cei care nu erau încă botezați, a slujit Sfânta Liturghie și i-a împărtășit pe toți.
Și au rămas așa, împreună, rugându-se, până au plecat cu toții la Dumnezeu, chiar în ziua în care se născuse Hristos.
Sfântul Antim a scăpat, cu harul lui Dumnezeu, ca să fie de folos și altora. A mai adus mulți oameni la Hristos, iar la urmă s-a mutat și el la Domnul.
Gândește-te, apoi vezi răspunsul
Știai că episcopul Antim a apucat să boteze, chiar atunci, pe toți cei care nu erau botezați, ca nimeni să nu rămână pe dinafară. Sinaxarul spune că i-a împărtășit pe toți, până la unul.
când e greu.
Ține-mă lângă cei dragi ai mei
și lângă rugăciune.
Amin.
La joacă, cheamă azi și copilul care stă singur, ca nimeni să nu rămână pe dinafară.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei de 28 decembrie, calendar-ortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.