Cei cinci trăiau departe, în Persia, și erau oameni de frunte la curtea regelui. Ar fi putut să-și ascundă credința, ca să le fie bine. Nu au făcut asta: au spus deschis că sunt creștini.
Regele s-a mâniat și a poruncit să fie chinuiți. Dar Dumnezeu i-a păzit. Au fost puși pe paturi de fier încinse în foc, și atunci a venit o ploaie mare care a stins tot focul.
Alături era un idol mare, un chip de piatră căruia oamenii i se închinau ca unui dumnezeu. Sfinții s-au rugat, iar idolul s-a prăbușit la pământ.
Mulți dintre cei care priveau au văzut minunile și au crezut și ei în Hristos. Iar la urmă, cei cinci au plecat la Dumnezeu.
Gândește-te, apoi vezi răspunsul
Știai că sinaxarul spune că, atunci când regele a început să vorbească urât despre Hristos, sfinții s-au rugat și el a rămas fără glas. Apoi tot ei s-au rugat, și glasul i-a venit înapoi.
să spun adevărul,
chiar și când mi-e frică.
Tu ești lângă mine.
Amin.
Azi nu vorbi urât despre nimeni. Dacă auzi pe cineva vorbind urât, nu-l imita și roagă-te pentru el.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei de 2 noiembrie, calendar-ortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.