În vremuri de prigoană, câțiva creștini se ascundeau într-un munte de lângă Nicomidia. Nu aveau ce mânca, așa că l-au trimis pe cel mai tânăr dintre ei, Evlampie, în cetate, după pâine.
În cetate a fost recunoscut și prins. Dus înaintea stăpânitorului, a spus fără să se ascundă: sunt creștin.
A aflat și sora lui, Evlampia. Ar fi putut să tacă și să rămână în siguranță. În loc de asta, a ieșit în mijlocul mulțimii și a cerut să fie și ea alături de fratele ei.
Au rămas împreună până la capăt și au trecut amândoi la Domnul în aceeași zi. Iar oamenii care i-au văzut nu i-au mai uitat niciodată.
Evlampie plecase după o pâine pentru prietenii lui flămânzi. De acolo a început totul.
dă-mi curajul
să stau lângă ai mei
și la bine, și la greu.
Să nu-i las singuri niciodată.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei de 10 octombrie, calendar-ortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.