Flor și Lavru erau frați gemeni. Amândoi învățaseră o meserie frumoasă: tăiau și ciopleau piatra, ca să iasă din ea lucruri trainice.
Meseria o deprinseseră de la doi dascăli, Proclu și Maxim, care erau creștini. De la ei au învățat nu doar cum se lucrează piatra, ci și cum se crede în Hristos.
După o vreme, cei doi frați au plecat departe, în ținutul Dardaniei, în cetatea Ulpianilor, și lucrau acolo la piatră.
Când li s-a cerut să se lepede de Hristos, n-au primit nici unul, nici celălalt. Au rămas credincioși până la capăt, așa cum fuseseră împreună toată viața.
Mulți sfinți aveau o meserie obișnuită: pescari, doctori, croitori, tăietori în piatră. Nu meseria te face sfânt, ci felul în care o faci și inima cu care trăiești.
voi ați lucrat cu mâinile
și ați crezut cu inima.
Ajută-mă să-mi fac treaba bine
și să nu uit de Dumnezeu.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei, calendar-ortodox.ro și doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.