Acum vreo trei sute de ani, țara noastră avea un domnitor pe nume Constantin Brâncoveanu. Era un om credincios, care a ridicat biserici frumoase și a ajutat școlile.
A fost dus, împreună cu cei patru fii ai lui, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și cu sfetnicul lui, Ianache, până la Constantinopol. Acolo li s-a cerut să se lepede de Hristos, iar în schimb li s-ar fi dat viața înapoi.
Niciunul n-a primit. Tatăl i-a întărit pe copii să nu se teamă, iar copiii au rămas lângă tatăl lor. Așa au murit toți, în anul 1714, rămânând credincioși.
Biserica îi cinstește împreună, ca pe o singură familie: Sfinții Martiri Brâncoveni.
Cel mai mic dintre frați, Matei, era abia un copil. Biserica îi pomenește pe toți șase în aceeași zi, cu numele fiecăruia, ca să nu fie uitat niciunul.
voi ați rămas împreună,
tată și copii.
Ajută familia mea
să fie unită și în zile grele.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Viața sfântului din calendarul Ceaslov, verificat față de calendarul Patriarhiei Române. Nimic adăugat din închipuire.