Acum vreo două sute șaizeci de ani, pe Valea Sălăuței, în Ardeal, trăia un om pe nume Atanasie Todoran, din satul Bichigiu. Era țăran liber, știa carte și fusese jude, adică judecător în satele de pe vale.
În vremea aceea, românii ortodocși din Ardeal erau împinși să-și schimbe credința. Atanasie nu a primit. Când s-a dus la Viena, cu alți fruntași, ca să vorbească despre satele lor, a cerut anume ca oamenii să nu fie siliți să-și lepede credința strămoșească.
Împreună cu el au stat Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra și Vasile Oichi din Telciu.
În ziua de 12 noiembrie 1763, toți patru au plecat la Dumnezeu, apărând credința lor și pe oamenii lor. De aceea îi numim martiri și mărturisitori năsăudeni.
Gândește-te, apoi vezi răspunsul
Știai că Atanasie Todoran era rudă cu familia preoților Coșbuc din Hordou, adică din neamul poetului George Coșbuc, cel cu poezia despre iarnă pe care poate ai învățat-o la școală.
pentru cei care au ținut credința
ca noi să o avem azi.
Ajută-mă să nu o pierd.
Amin.
Întreabă-ți părinții sau bunicii din ce sat se trage familia voastră și ce își amintesc despre credința celor dinainte.
Povestea e scrisă pentru copii după: Viața Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni, doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.