Psalmul 142 este ultimul din cei șase psalmi citiți la Utrenie, slujba de dimineață a Bisericii. Este strigătul omului mâhnit, care își întinde mâinile către Dumnezeu ca spre un pământ însetoșat, cerând să fie povățuit pe calea dreptății. Iată textul complet:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioșia Ta, auzi-mă întru dreptatea Ta.
Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Sursă: Psalmul 142, după textul Bisericii Ortodoxe
Când și cum se rostește
Psalmul 142 este ultimul din cei șase psalmi citiți la Utrenie, slujba de dimineață. Se rostește și în afara slujbei, în ceasurile de mâhnire sau neputință, ca strigăt de nădejde către Dumnezeu.
Întrebări frecvente
Ce sunt «cei șase psalmi»?
Sunt șase psalmi citiți la începutul Utreniei, slujba de dimineață a Bisericii; Psalmul 142 este ultimul dintre ei.
Când se citește Psalmul 142?
La Utrenie, ca ultimul din cei șase psalmi, și oricând omul se roagă în vreme de mâhnire sau neputință.
Ce cere omul în Psalmul 142?
Cere să fie ascultat, izbăvit de vrăjmași și povățuit pe calea dreptății lui Dumnezeu.
☩ Deschide Ceaslov și roagă-te acum
Toate rugăciunile, la îndemână, în aplicația Ceaslov.