Când inima ne apasă greutatea a ceea ce am greșit, Biserica ne pune pe buze cea mai cunoscută rugăciune de pocăință: Psalmul 50, „Miluiește-mă, Dumnezeule". Este rugăciunea regelui David după căderea sa, și de mii de ani este spusă de cei care vor să se întoarcă la Dumnezeu cu inima zdrobită. Se citește la Utrenie și după orice cădere în păcat.
Psalmul 50 — Miluiește-mă, Dumnezeule
Citit la Utrenie și după orice cădere în păcat
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, astfel că drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
Amin.
Sursă: Psaltirea, Psalmul 50 (text din domeniu public)
Cum să te rogi cu inima zdrobită
Pocăința nu înseamnă să te chinui, ci să te întorci. Spune psalmul rar, oprindu-te la cuvintele care te ating. Nu-I ascunde lui Dumnezeu nimic, El știe deja. Apoi, când poți, mergi la preot și la Sfânta Spovedanie, fiindcă acolo primim, prin Biserică, dezlegarea și pacea pe care o căutăm.
În Paraclis poți primi o rugăciune scrisă pentru nevoia ta, chiar acum.