Astăzi în istoria României

Matematician român, deschizător de drum al informaticii la noi. A fost cinstit de comunitatea internațională drept unul dintre pionierii calculatoarelor.

Poetul nostru cel mai iubit. În ziua nașterii lui prăznuim Ziua Culturii Naționale. „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie...”

Moldova și Țara Românească l-au ales domn pe Alexandru Ioan Cuza, făcând Mica Unire, temelia României de azi.

Sfântul Sinod a hotărât ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. Hotărârea a fost întărită prin lege în aceeași lună, iar în vara aceea a fost recunoscută și de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. Era pasul firesc după Marea Unire: o țară întregită, cu o Biserică întregită.

Sculptorul care a dus arta românească în toată lumea. La Târgu Jiu ne-a lăsat Coloana fără sfârșit, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului.

Al doilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, născut în 1864 la Pipirig, în Neamț. Om al cărții, a tradus și a tipărit multe scrieri de folos sufletesc, printre care și o ediție a Bibliei în românește, ca oamenii simpli să poată citi în limba lor. Astăzi îl pomenim.

Povestitorul copilăriei noastre. Din pana lui au rămas Amintiri din copilărie și poveștile pe care le știe tot românul.

Cel dintâi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, născut în 1868 la Toplița, în Ardeal. A păstorit Biserica în anii de după Marea Unire și a văzut ridicarea ei la rang de Patriarhie. S-a stins departe de casă, în Franța, și a fost adus spre odihnă la Catedrala din București. Astăzi îl pomenim.

Scriitor și mare cercetător al istoriei religiilor, cunoscut și predat în universități din toată lumea.

Inginerul român a ridicat de la sol un aparat mai greu decât aerul, cu mijloace proprii, deschizând drum aviației.

Al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, născut în 1901 la Suiești, în Vâlcea. A păstorit Biserica aproape trei decenii, în vremuri grele pentru credință, îngrijindu-se de școlile de teologie și de așezămintele bisericești. Astăzi îl pomenim.

Unul dintre cei mai iubiți poeți români moderni, cu o rostire nouă și caldă a limbii noastre.

În Parlament s-a proclamat Independența de stat a României, plătită apoi cu jertfa ostașilor în Războiul de Independență.

Poet și filosof, cel care a scris despre „spațiul mioritic” și despre sufletul satului românesc.

Cel mai îndrăgit pictor român, cel care a zugrăvit carul cu boi, ciobănașii și lumina blândă a satului nostru.

Inventator și pionier al aviației cu reacție. Efectul care îi poartă numele, „efectul Coandă”, se studiază peste tot în lume.

În ziua aceasta l-am pierdut pe poetul nostru. Versurile lui au rămas vii în inima fiecărui român.

Om de stat, scriitor și istoric, unul dintre făuritorii Unirii Principatelor de la 1859. El a rostit în Parlament actul prin care România și-a proclamat Independența, în 1877.

Marile puteri europene au recunoscut independența României, temelie a tratatului semnat câteva zile mai târziu.

Prozator român, cu o proză fină, plină de umor și de nostalgie pentru lumea veche a orașelor noastre.

Compozitor și critic muzical român.

Domnitorul Moldovei vreme de 47 de ani, apărător al credinței și al țării, ctitor a zeci de biserici și mănăstiri. Biserica îl cinstește ca sfânt.

Marele nostru comediograf a condus vreme de câțiva ani scena cea mai însemnată a țării.

Scriitor și eseist român, o voce de conștiință a culturii românești din a doua jumătate a secolului douăzeci.

Publicație condusă de George Barițiu, una dintre primele reviste culturale românești din Transilvania.

Pilot și om de aviație român, unul dintre întemeietorii aeroclubului românesc.

Mare istoric ardelean și membru al Academiei Române, care a întemeiat la Cluj Institutul de Istorie Națională și l-a condus aproape trei decenii.

Zi de cinstire a celor care slujesc dreptatea în instanțele țării.

Scriitoare și folcloristă română de etnie aromână, cercetătoare pătimașă a obiceiurilor și tradițiilor noastre.

Actriță română de teatru și film.

Prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a născut una dintre cele mai vechi și mai însemnate universități ale țării.

De atunci și până azi, sub semnul crucii, mii de oameni au fost ajutați la vreme de război, de boală și de nenorocire.

Mitropolitul Bucovinei, cărturar și păstor iubit al credincioșilor din nordul Moldovei.

Compozitor și muzicolog român, una dintre marile personalități ale muzicii culte românești din secolul douăzeci.

Marele actor de revistă, care a făcut generații întregi de români să râdă cu un umor cald, isteț și plin de haz.

Armata română a intrat în Cernăuți, orașul de suflet al Bucovinei, readus atunci sub stăpânirea românească.

Din inițiativa lui Vasile Stoica, românii din America s-au organizat pentru a susține în lume cauza întregirii neamului.

Filolog clasicist de origine aromână, membru corespondent al Academiei Române, traducător din literatura antică.

Într-un hrisov, Mihai Viteazul se numește „domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”, mărturie a celei dintâi uniri a celor trei Țări Române.

Compozitor și dirijor bucovinean, autorul cântecului „Pe-al nostru steag e scris Unire”, mort tânăr de boală, dar rămas viu în inima neamului prin muzica lui.

Scriitor și publicist român, una dintre vocile de seamă ale avangardei literare românești.

Zi de pomenire pentru cei duși în surghiun și pentru cei uciși în anii teroarei staliniste, peste Prut.

Unul dintre marii actori ai scenei și ai filmului românesc, cu o voce și o prezență de neuitat.

Regizor, scenograf, actor și arhitect român, laureat la Festivalul de la Cannes, una dintre marile personalități ale teatrului și filmului nostru.

Biochimist român, membru al Academiei Române.

Poet român.

La Timișoara a pornit prima linie de tramvai tras de cai, printre cele dintâi din Europa. Un semn al orașelor noastre care priveau spre viitor.

„Metoda nouă de scriere și cetire” a fost alcătuită de un grup de dascăli ieșeni, printre care și tânărul Ion Creangă, una dintre primele cărți didactice moderne pentru copiii români.

Echipa română de tenis și-a făcut debutul în cea mai veche competiție internațională pe echipe a acestui sport.

Prozator și călugăr român, cunoscut pentru povestirile lui pline de haz despre viața de mănăstire.

Unul dintre cei mai de seamă lingviști români, care a cercetat și a îndrăgit taina și frumusețea limbii noastre.

Domnul unificator a așezat o mitropolie ortodoxă românească la Alba Iulia, sprijin duhovnicesc pentru românii ardeleni aflați sub stăpânire străină.

Interpretă, actriță și compozitoare română, una dintre cele mai îndrăgite voci ale muzicii ușoare de la noi.

Interpretă română de muzică ușoară, cu un glas cald, ascultat de câteva generații.

Scriitor și academician, unul dintre marii romancieri români, care a scris despre demnitatea omului în vremuri grele.

Actor și regizor român, una dintre marile figuri ale teatrului nostru de la începutul secolului douăzeci.

Interpretă română de muzică populară, una dintre cele mai cunoscute voci ale folclorului nostru.

Inginer român, membru al Academiei Române.

Dimitrie Cantemir, domnul cărturar al Moldovei, a fost ales membru de onoare al Academiei din Berlin. O cinste rară pentru un român al acelor vremuri, semn că mintea românească era prețuită în Europa.

Armata a doua română, sub comanda generalului Alexandru Averescu, a învins trupele germane, una dintre cele trei mari victorii românești din vara lui 1917.

Într-un context internațional tot mai tulbure, țara a ieșit din organizația menită să apere pacea dintre state.

Poet și prozator român.

Unul dintre cei mai adânci filosofi români, care a strâns în jurul lui tineri dornici de învățătură. A scris despre „sentimentul românesc al ființei”.

Monah și scriitor, autorul „Jurnalului fericirii”, scris în închisorile comuniste. Botezat ortodox în temniță, a rămas o mărturie vie a bucuriei care nu se lasă înfrântă de suferință.

Poet, filolog și istoric, cel care a scris „Testamentul”, îndemnul de a crește și înflori limba românească.

Prozator și eseist român.

Prin Tratatul de la Berlin, marile puteri au recunoscut Independența României, iar Dobrogea a revenit la trupul țării.

Sculptor român, creatorul „Himerelor”, una dintre cele mai originale opere ale sculpturii românești moderne.

Statul de peste Prut a devenit cel de-al treizeci și cincilea membru al organizației, la Strasbourg.

Solist și compozitor român de muzică ușoară, conducătorul formației Sincron.

Unul dintre cei mai mari poeți români, cel care a scris „Cuvinte potrivite” și „Psalmii”, cu o limbă bogată și nouă.

Cea dintâi traducere românească a Genezei și Exodului, tipărită la Orăștie, unul dintre cele mai vechi monumente ale limbii noastre bisericești.

Diplomat, scriitor și om de știință român, cunoscut în lume pentru cercetările lui despre proporția de aur și frumusețea formelor.

Solistă, compozitoare și instrumentistă română, una dintre vocile îndrăgite ale muzicii noastre ușoare.

Echipa feminină de handbal a României a cucerit titlul mondial, chiar pe teren propriu. O mare bucurie pentru sportul românesc.

În Moldova au fost tipărite vestitele timbre „Cap de Bour”, cele dintâi mărci poștale de la noi.

Ctitorie a lui Ștefan cel Mare, terminată în anul următor.

Publicație a Uniunii Scriitorilor din România, sub conducerea lui Mihai Beniuc, care avea să adune decenii la rând tinerii scriitori ai țării.

Marele critic literar, care a îndrumat și a crescut o generație întreagă de scriitori români în cenaclul său, „Sburătorul”.

Filip Moldoveanul a tipărit la Sibiu cea dintâi carte în limba română, temelie a tiparului nostru bisericesc.

Poet și scriitor român, una dintre vocile de seamă ale simbolismului românesc.

Actor de comedie român, membru al grupului de umor „Vacanța Mare”, îndrăgit de o generație întreagă de telespectatori.

Cărturar, istoric și luptător pașoptist, membru fondator al Academiei Române și slujitor al limbii și al unității românilor.

La Jocurile Olimpice din 1976, gimnasta română a primit cea dintâi notă perfectă de 10 din istoria olimpică, o clipă rămasă de neuitat pentru sportul românesc.

Medic român, ale cărui cercetări anatomice îi poartă și azi numele în știința medicală din toată lumea.

Biochimist și fizician român, membru de onoare al Academiei Române.

Domnitorul cărturar Dimitrie Cantemir s-a aliat cu Petru cel Mare al Rusiei împotriva Imperiului Otoman. După înfrângere a plecat în pribegie, lăsând în urmă cărți care au dus faima Moldovei în toată Europa.

Cel dintâi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, născut la Toplița, în Ardeal.

Soția regelui Ferdinand I, iubită de întreaga țară pentru curajul și dăruirea ei în anii Primului Război Mondial, când a îngrijit ea însăși ostașii răniți.

Poet, prozator și dramaturg român.

Savant și medic român, cel care a descoperit insulina, hormonul care salvează și astăzi viețile bolnavilor de diabet. Un om de știință cu credință adâncă în Dumnezeu.

Jucător român de tenis, cel dintâi lider al clasamentului mondial ATP, câștigător a două turnee de Mare Șlem.

Duhovnic de la Mănăstirea Techirghiol, unul dintre cei mai iubiți povățuitori de suflete ai Ortodoxiei românești din vremea noastră.

Înotătoare română, campioană olimpică la Sydney, în anul 2000.

Regizor american de origine română, membru de onoare al Academiei Române, cu o carieră strălucită la Hollywood.

Numit „Întregitorul”, pentru că în timpul domniei lui s-a înfăptuit Marea Unire din 1918, când toți românii s-au adunat într-o singură țară.

Pionierii aviației noastre l-au ales, în 1913, ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie, prăznuit chiar în această zi.

Geofizician român.

Lingvistă română de origine aromână, membră corespondentă a Academiei Române, cercetătoare de seamă a graiului aromânesc.

Pictorul național al României, cel care a zugrăvit carul cu boi, ciobănașii și lumina blândă a satului. A pictat și icoanele de la mănăstirea Agapia.

General român, comandantul trupelor care au oprit înaintarea dușmanului la Mărășești, în 1917, sub strigătul „Pe aici nu se trece!”

Întrunit la Sinaia, la începutul Primului Război Mondial, Consiliul de Coroană a hotărât ca țara să rămână deocamdată neutră.

La Teatrul cel Mare din București, cu actorul Mihail Pascaly în rolul principal, primul mare interpret shakespearian de la noi.

Cel de-al șaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române s-a născut la Dobrești, în Timiș. A fost întronizat în anul 2007 și păstorește Biserica până astăzi. În vremea lui s-a înălțat Catedrala Națională.

Canoist care a adus României două medalii de aur la aceeași ediție a Jocurilor Olimpice, la Melbourne, în 1956. O mândrie a sportului românesc.

Voievodul Transilvaniei a zdrobit oastea otomană condusă de Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. În amintirea acestei izbânzi, clopotele bisericilor sună la amiază și astăzi, în toată lumea creștină.

Atletă română, campioană olimpică la aruncarea suliței, la Jocurile de la Tokyo, din 1964.

Mihai Viteazul a dictat un memoriu marelui duce al Toscanei, socotit cea dintâi scriere autobiografică din literatura română.

Cea dintâi publicație a Armatei Române, temelie a presei militare de la noi.

Istoric literar român, membru al Academiei Române.

Biolog român, membru al Academiei Române, cercetător al florei țării noastre.

Ostașii români au apărat țara cu prețul vieții, oprind înaintarea dușmanului. De aici a rămas strigătul „Pe aici nu se trece!” Astăzi îi pomenim pe cei căzuți pentru neam.

Întemeietorul psihiatriei moderne din România, medic care a deschis drumul îngrijirii celor bolnavi la minte și la suflet.

Delegațiile Moldovei și Țării Românești au cerut independența de fapt a celor două țări, sub garanția marilor puteri, și unirea lor.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unificat grănicerii munteni și moldoveni, punând bazele pazei moderne a frontierelor țării.

Istoric și filolog, întemeietorul filologiei slavo-române și cel care a scos la lumină vechi cronici ale Moldovei, precum Analele de la Putna.

Poet român, membru corespondent al Academiei Române, cunoscut mai ales pentru sonetele lui.

Poet și actor român, o voce inconfundabilă a scenei și a poeziei românești din secolul trecut.

Sculptor român.

Ștefan cel Mare a înfruntat oastea uriașă a sultanului Mehmed al II-lea. Deși a pierdut lupta, a ridicat mai târziu, chiar pe locul ei, o biserică în pomenirea ostașilor căzuți. Îi pomenim și noi.

S-a încheiat campania militară pentru eliberarea nordului Bucovinei și al Basarabiei.

Poet român, una dintre vocile de seamă ale generației sale.

Prim-rabin al Cultului Mozaic din România.

Ierarh cărturar, Mitropolit al Moldovei, cinstit pentru blândețea și dărnicia lui față de cei săraci și față de biserici.

Ziua Marii Uniri de la 1918 a fost aleasă drept Ziua Națională a României.

Lingvist român stabilit în Germania, una dintre cele mai mari personalități ale lingvisticii mondiale din secolul douăzeci.

Țara noastră a intrat în Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.

Unul dintre cei mai mari savanți români, întemeietorul școlii românești de microbiologie și autor, împreună cu un coleg francez, al celui dintâi tratat de bacteriologie din lume.

Doctorul Nicolae Minovici a pus temelia Societății Salvarea, cu banii lui, după ce văzuse o ambulanță vieneză la o expoziție. Primul echipaj era un sanitar și un sergent de oraș, cu o trăsură trasă de cai, într-o clădire veche de pe malul Dâmboviței. Deviza scrisă atunci se ține și azi: „Totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor!”. Era cel dintâi serviciu de acest fel din Balcani. De aceea 28 iulie e Ziua Națională a Ambulanței.

Chimist român, întemeietorul școlii românești de chimie organică, membru al Academiei Române.

Actriță română de teatru și film.

Cinstim „Deșteaptă-te, române!”, cântat pentru prima dată în anul 1848. Un imn de trezire și de nădejde, pe care îl cântă tot românul, oriunde ar fi.

Iosif Sârbu a cucerit aurul la tir, la Jocurile Olimpice de la Helsinki, cea dintâi izbândă de aur a sportului românesc la olimpiade.

Începutul învățământului medical organizat de la noi.

Atletă română, campioană olimpică la 3000 de metri, la Jocurile de la Los Angeles, din 1984.

Al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, născut în 1915 la Tocileni, în Botoșani, al zecelea copil dintr-o familie cu unsprezece. A păstorit Biserica vreme de 21 de ani, ani în care s-au ridicat și s-au înnoit multe biserici și mănăstiri în toată țara. Astăzi îl pomenim.

Scriitor și publicist român, cunoscut și iubit pentru epigramele lui pline de haz și de spirit.

Om de știință și zoolog român, întemeietorul stațiunii de cercetări marine de la Agigea.

La Arad, echipa Foresta a înfruntat o formație din Cehoslovacia, începutul fotbalului feminin organizat la noi.

Al patrulea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, născut în 1910 la Cândești, în Argeș. Mare învățat, cu doctorat luat la Atena, s-a îngrijit ca scrierile Sfinților Părinți să fie tipărite în românește, ca să le poată citi oricine. Astăzi îl pomenim.

Actor de comedie mult iubit, care a adus zâmbetul în casele românilor, pe scenă, la radio și la televizor.

Fiul cel mare al regelui Ferdinand a semnat actul prin care se lepăda de calitatea de moștenitor al tronului, după căsătoria făcută fără încuviințarea familiei regale. Avea să revină totuși și să domnească, mai târziu, sub numele de Carol al II-lea.

Una dintre vocile cele mai cunoscute ale muzicii românești, din Timișoara, cel care a cântat cu Phoenix și apoi singur. „Ciuleandra” și „Mi-e dor de tine” se știu în toată țara.

La Măgurele, lângă București, a intrat în funcțiune cel dintâi reactor nuclear de cercetare din țară. A fost începutul fizicii nucleare românești și a slujit zeci de ani la cercetare și la producerea de radioizotopi pentru medicină.

Domnitorul cărturar al Moldovei a fost primit în Academia de Științe din Berlin, cel dintâi român primit într-un for științific internațional. Istoric, filosof și muzician, a dus faima învățăturii românești în toată Europa.

Actor și cantautor din Craiova, cel care a pus pe note versurile marilor noștri poeți și a ținut vie balada românească. Îi spun „menestrelul”, iar spectacolele lui umplu sălile de zeci de ani.

Născut la Târgu Jiu, în Gorj, cu obârșia în satul Tehomir. Actor, regizor, caricaturist și scriitor, cu un har rar de a te face să râzi și să te înduioșezi în aceeași clipă.

Printr-un decret semnat la Moscova, fără ca oamenii locului să fie întrebați, s-a creat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească pe o parte din pământul românesc ocupat cu câteva săptămâni mai devreme. O rană care nu s-a închis nici astăzi.

Actor de teatru și film, unul dintre puținii români care au jucat pe marile ecrane ale lumii fără să părăsească scena de acasă. A întemeiat Teatrul Act din București.

La Șantierul Naval din Mangalia a fost lansată cea mai mare navă de luptă construită vreodată în România. Avea să poarte mai târziu și numele „Timișoara”, apoi „Mărășești”.

Fizician născut la Cernăuți în 1911, unul dintre întemeietorii fizicii moderne românești și vicepreședinte al Academiei Române. A cercetat materialele amorfe, un domeniu în care numele lui e cunoscut peste hotare.

De pe linia de montaj a uzinei de la Colibași, azi Mioveni, au coborât cele dintâi autoturisme Dacia 1100. Uzina avea să fie inaugurată în chip solemn peste șaptesprezece zile, pe 20 august. Modelul s-a făcut până în 1972, în peste treizeci și șapte de mii de bucăți.

Oastea lui Mihai Viteazul a biruit la Guruslău, în Ardeal. A fost una dintre izbânzile voievodului care, cu un an înainte, unise pentru întâia oară cele trei Țări Române.

Medic și botanist, cel care a întemeiat Grădina Botanică din București și a cercetat, cel dintâi, bogăția plantelor de pe pământul românesc. Grădina îi poartă și azi numele.

Născut la Giurgiu, a murit la București. Unul dintre marii medici interniști români, profesor și autor de tratate după care au învățat generații întregi de doctori.

După retragerea trupelor străine, oastea românească a intrat în Timișoara, pas însemnat în reîntregirea ținuturilor românești de după Marea Unire.

Orașul a fost lovit greu dinspre mare. Catedrala și multe clădiri din peninsulă au fost avariate, iar oameni nevinovați au murit. Se face pomenire pentru ei.

Născută la București. Actriță de teatru și film, cu o carieră de zeci de ani pe scenele bucureștene și în filmul românesc.

Născut la Amărăștii de Jos, în Dolj, a murit la București. Muzicolog și folclorist, unul dintre cei care au așezat temeliile cercetării muzicii românești și au strâns cântecul popular înainte să se piardă.

Istoric și teolog ardelean, canonic la Blaj și membru al Academiei Române. Prin cărțile lui a apărat trecutul și credința românilor din Transilvania.

Trupele românești au pus capăt regimului comunist instaurat cu câteva luni înainte în Ungaria.

Născut la Craiova, a murit la București. Pictor și grafician, una dintre figurile care au înnoit pictura românească între cele două războaie.

Născut la Costuleni, în Basarabia, a murit la Iași. Psiholog, membru al Academiei Române, unul dintre întemeietorii psihologiei academice de la noi.

Pictor român, cunoscut mai ales pentru peisajele sale de la malul mării și din Veneția.

Născut la Siliștea Gumești, în Teleorman, a murit la Mogoșoaia și e îngropat la Cimitirul Bellu. Unul dintre cei mai mari romancieri români. Din „Moromeții” a rămas chipul țăranului nostru și vorba lui despre timpul care „nu mai avea răbdare”.

Născut la Călărași, a murit la numai douăzeci și nouă de ani, luat de o avalanșă în Valea Coștilei, în Bucegi. A fost cel dintâi român care a bătut pitoane în Bucegi, unul dintre deschizătorii de drum ai alpinismului nostru.

Născut la București. Pianist, elev al Cellei Delavrancea și al lui Mihail Jora, unul dintre marii interpreți români ai muzicii clasice.

Născut și mort la București, îngropat pe Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu. Actor și cântăreț, vocea trupei „Pasărea Colibri” și una dintre figurile îndrăgite ale teatrului și radioului românesc.

Casa în care se adună și se păstrează cartea și scrisul neamului. Astăzi numără milioane de volume, manuscrise și tipărituri vechi, comoara culturii noastre.

Născut chiar în satul Pasărea, din Ilfov, a murit la București și e îngropat în cimitirul Mănăstirii Pasărea, de unde îi vine numele. Compozitor de muzică bisericească, ale cărui cântări se aud și astăzi în multe biserici de la noi.

Născut la Blăjenii de Sus, în Bistrița-Năsăud, a murit la Sibiu. Mitropolitul Transilvaniei și Banatului, păstor de suflete pentru românii ardeleni în vremuri grele. După dorința lui din testament, e îngropat în biserica Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

Născut la Bârlad, a murit la București și e îngropat în Cimitirul Eternitatea din Iași. Poet, una dintre vocile de seamă ale liricii românești din a doua jumătate a veacului trecut.

Născut la București, a murit la Cannes, în Franța. Regizor de teatru, una dintre personalitățile de seamă ale scenei bucureștene din veacul trecut.

Ciobanul din Cârțișoara care a pornit pe jos până la Roma, ca să vadă Columna lui Traian. A trecut munții cu desaga plină de cărți românești, pentru frații ardeleni, din dragoste de neam și de carte.

Marile Puteri au hotărât la Paris temeliile de organizare ale Principatelor Române, un pas către unirea Moldovei cu Țara Românească.

Capitala a primit o administrație proprie, cu un primar ales, început al gospodăririi moderne a orașului.

Clădire care adăpostește secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași, casă de suflet pentru cartea românească veche.

La îndemnul Mitropolitului Veniamin Costachi s-a hotărât ridicarea Catedralei Mitropolitane din Iași, unde astăzi se odihnesc moaștele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.

Născut în comuna Chiojdu, în Buzău, a murit la București, răpus de gripa spaniolă la numai patruzeci și trei de ani. Istoric, întemeietor de școală istorică la noi, tatăl istoricului Constantin C. Giurescu.

Atletă română, campioană olimpică la săritura în lungime la Jocurile de la Ciudad de Mexico din 1968, prima medalie de aur olimpică a atletismului românesc.

Născut la Balcic, pe atunci pământ românesc, a murit la București. Sculptor, membru corespondent al Academiei Române.

Născută și moartă la București, îngropată pe Aleea Artiștilor din Cimitirul Bellu. Pianistă și scriitoare, fiica lui Barbu Delavrancea. A trăit o sută trei ani și a cântat până la adânci bătrâneți.

Domnul care a unit pentru prima dată Țara Românească, Moldova și Transilvania sub o singură stăpânire a fost ucis lângă Turda, din porunca fostului său aliat, generalul Basta.

Născut la Câmpulung Muscel, în Argeș, a murit la București. Medic și om de știință, întemeietorul școlii românești de endocrinologie.

Scriitorul din Brăila, numit „Gorki al Balcanilor”, care a cutreierat lumea și a scris deopotrivă în română și în franceză despre oamenii simpli și despre prietenie.

Domnul Moldovei a dăruit mănăstirii ctitorite de el o broderie monumentală a Răstignirii, cu chipurile lui și ale familiei sale, țesută cu fir de aur și argint.

Născut la Răcătău-Răzeși, în Bacău, a murit la București și e îngropat în curtea bisericii Sfântul Silvestru, unde a slujit ani îndelungați. Unul dintre cei mai iubiți duhovnici și teologi ai Bisericii noastre, povățuitor de suflete pentru multe generații.

Tratat care a încheiat cel de-al Doilea Război Balcanic. România a primit Cadrilaterul, iar granițele din sud-estul Europei au fost redesenate.

S-au înregistrat 44,5 grade Celsius la Ion Sion, în județul Brăila, cea mai ridicată temperatură măsurată vreodată la noi.

Voievod al Transilvaniei și mare apărător al creștinătății. Cu puține zile înainte biruise oastea otomană la Belgrad, izbândă pentru care se trag și azi clopotele la amiază.

O diplomă militară descoperită la Porolissum atestă că, la această dată, provincia romană Dacia era deja înființată, pe pământul de azi al României.

Născut la Câmpulung Muscel, în Argeș, a murit la București și e îngropat la Cimitirul Bellu. Poet și matematician, pe numele adevărat Dan Barbilian. A scris una dintre cele mai originale opere din poezia românească, „Joc secund”.

București a fost singura capitală europeană aflată chiar pe linia de totalitate, iar mulți români au privit atunci, pentru prima dată, un Soare stins la amiază.

Născut la București, a murit la Paris. Filosof român stabilit în Franța, cunoscut pentru logica lui a contradictoriului, una dintre contribuțiile românești de seamă la gândirea veacului trecut.

Născut la București, a murit la Ghergani, în Dâmbovița, unde e îngropat în cripta familiei. Om de stat, scriitor și academician, unul dintre făuritorii României moderne. „Scrisorile” lui către Vasile Alecsandri sunt o frescă vie a lumii de altădată.

Născut la Bârlad, a murit la Iași și e îngropat la Cimitirul Eternitatea. Lingvist și filolog, membru al Academiei Române, una dintre marile autorități în studiul limbii române.

Născut la Botoșani, a murit la Klagenfurt, în Austria. Matematician, membru de onoare al Academiei Române.

Născut și mort la București. Om de știință, istoric și publicist, membru al Academiei Române, cunoscut pentru lucrările lui despre istoria educației fizice și a sportului la noi.

Născut la București, a murit la Geneva, în Elveția. Muzicolog și compozitor, cel care a strâns și a păstrat pentru totdeauna cântecul satului românesc. Arhiva lui de folclor a dus muzica noastră populară în atenția lumii întregi.

Născut la Căinari, în Basarabia, a murit la Chișinău, la numai douăzeci și nouă de ani, și e îngropat în Cimitirul Central de acolo. Preot și poet, cel care a scris „Limba noastră”, imn al frumuseții limbii române vorbite peste Prut.

Instituție prin care tânărul stat român și-a purtat de atunci glasul în lume.

Născut la Oarda de Sus, azi în Alba Iulia, a murit la București. Prozator cunoscut pentru romanele lui despre satul și oamenii Ardealului.

Haiduc din Țara Lăpușului, rămas în cântece și povești ca ocrotitor al celor săraci și asupriți. Chipul lui a intrat în legendă alături de al altor viteji ai munților.

Născut la Roman, în Neamț, a murit în satul La Neuville-sur-Essonne, din Franța, unde e și îngropat. Dirijor și compozitor, membru de onoare al Academiei Române, una dintre cele mai mari personalități ale dirijatului din veacul trecut.

Născut la Dărmănești, în Bacău, a trecut la Domnul în august 2026, în Canada, unde a slujit ca preot vreme îndelungată. Poet, prozator și preot român din diaspora, o voce a credinței și a dorului de țară.

Domnitorul Constantin Brâncoveanu, cei patru fii ai săi și sfetnicul Ianache au fost tăiați la Constantinopol, chiar în ziua în care voievodul împlinea șaizeci de ani. Li s-a cerut să se lepede de credință ca să scape. „De legea creștină nu mă las”, a răspuns Brâncoveanu, și a privit cum îi sunt uciși copiii înaintea lui.

Sărbătoarea marinarilor români s-a ținut întâia oară la Constanța, în 1902, și de atunci se păstrează în fiecare an, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, ocrotitoarea celor de pe ape.

Unul dintre marile ziare ale presei românești, condus la început de Alexandru V. Beldiman.

Grădinarul care a dat naștere Grădinii Cișmigiu din București, cel mai vechi și mai iubit parc al Capitalei.

Biserica Ortodoxă Română i-a trecut în rândul sfinților pe Constantin Brâncoveanu, pe cei patru fii ai săi și pe sfetnicul Ianache, uciși la Constantinopol în 1714. Ziua lor de pomenire s-a rânduit pe 16 august, a doua zi după uciderea lor.

Născut la Iași, a murit la București și e îngropat la Cimitirul Bellu. Unul dintre marii maeștri ai picturii noastre moderne, cu o operă rafinată, de școală franceză.

Născută la Cernăuți, de unde familia s-a refugiat la Brașov când avea opt ani, a murit la București. Cea dintâi gimnastă româncă medaliată olimpic la individual, bronz la sol, în 1956.

Născut la Cernăuca, în Bucovina, a murit la Napoli, în Italia, și e îngropat în curtea bisericii din Dulcești, în Neamț, lângă fratele lui. Publicist și cărturar bucovinean, membru fondator al Societății Academice Române, cea care avea să devină Academia Română.

Născut în comuna Scânteia, în Iași, a murit la București și e îngropat la Cimitirul Bellu. Istoric și arheolog, membru al Academiei Române, cercetător de seamă al vremurilor vechi de pe pământul nostru.

Pionier al aviației mondiale, născut în Banat, la Surducu Mic. El a construit și a înălțat primul aparat de zbor care s-a desprins de la pământ prin puterea lui, deschizând drum zborului cu motor.

Scriitoare germană originară din Banatul românesc, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2009.

Născut la Șiria, în Arad, a murit la Panciu, în Vrancea. Prozator, unul dintre marii clasici ai literaturii noastre, autorul „Morii cu noroc”. A cerut prin testament să fie îngropat la Schitul Brazi, iar când schitul s-a închis a fost mutat în cimitirul din Panciu.

Născut la Huși, în Vaslui, a murit în tren, în drum spre Berlin. Psiholog, sociolog și eseist, membru al Academiei Române, o minte pătrunzătoare a culturii românești din veacul trecut.

Născut la Colonești, în Olt, a căzut în luptă deasupra satului Rușavăț, în Buzău, la treizeci și doi de ani, și e îngropat cu onoruri militare la Cimitirul Ghencea Militar, unde a fost petrecut pe 22 august 1944. As al aviației române, unul dintre cei mai destoinici piloți de vânătoare ai armatei noastre.

Născut și mort la București, îngropat la Cimitirul Bellu. Istoric, diplomat și povestitor neîntrecut al trecutului nostru. A trăit peste o sută de ani și a apropiat istoria României de inima tinerilor, cu limpezime și cu har.

Născut la Borcești, lângă Târgu Neamț, într-o familie de răzeși, a murit la Mănăstirea Secu, unde se retrăsese, și e îngropat în zidul bisericii de acolo. Mitropolitul Moldovei care a tipărit „Cazania”, cea dintâi carte de predici în limba română.

Începutul luptelor pe frontul de sud al României în Primul Război Mondial.

Cel dintâi serviciu organizat de pompieri de la noi, cu structură militară, întemeiat la propunerea domnitorului Gheorghe Bibescu.

Născut la Liveni, în Botoșani, sat care astăzi îi poartă numele, a murit la Paris și e îngropat la cimitirul Père-Lachaise. Cel mai mare muzician al românilor, compozitor și violonist. Rapsodiile lui poartă cântecul nostru în sălile de concert din toată lumea.

Născut la Câmpulung Muscel, în Argeș, a murit la București și e îngropat la Cimitirul Bellu. Pictor, membru al Academiei Române, unul dintre întemeietorii picturii moderne românești și ai învățământului de artă de la noi.

Născut la Botoșani, a murit la București, cu o zi înainte de a împlini nouăzeci și unu de ani. Matematician, întemeietorul școlii românești de teoria probabilităților.

Erou român din Republica Moldova, căzut la datorie în 1992, la doar treizeci și trei de ani.

Născut la Băița, în Hunedoara, a murit la București. Scriitor, autorul „Recreației mari”, cărți care au făcut mai multe generații de copii să iubească școala și năzdrăvăniile ei.

La București iese primul mare cotidian românesc, „Universul”. Vreme de decenii avea să intre în casele oamenilor și să însemne un pas mare pentru presa și cititul în limba română.

Uzina de la Colibași, azi Mioveni, lângă Pitești, a fost cea dintâi fabrică de autoturisme din România. Dacia 1100 a fost modelul cu care a început, iar cele dintâi mașini coborâseră de pe linia de montaj cu șaptesprezece zile mai înainte, pe 3 august. De atunci numele Daciei s-a legat de drumurile din toată țara.

Născută la București, a trecut la Domnul la Mănăstirea Văratec, în Neamț, și e îngropată la Mănăstirea Putna, după dorința ei. Istoric literar, membră a Academiei Române, care în anii bătrâneții a intrat în monahism sub numele de Maica Benedicta.

Născut la Bolintin Vale, în Giurgiu, a murit la București, în sărăcie, la spitalul Pantelimon. A cerut să fie îngropat acasă, la Bolintin. Poet și scriitor, una dintre vocile de seamă ale literaturii pașoptiste.

Medic oftalmolog și educator sanitar, întemeietorul școlii românești de oftalmologie.

Născut la Argos Orestiko, în Grecia, într-o familie de aromâni, a murit la București, sub dărâmăturile blocului Continental, la cutremurul din 1977. E îngropat la Cimitirul Bellu. Unul dintre cei mai mari actori români, deopotrivă în comedie și în dramă.

Domnitor cărturar al Moldovei, om de știință și scriitor umanist, membru al Academiei din Berlin, una dintre cele mai luminate minți ale neamului nostru.

Născut la Câmpina, în Prahova, a murit la București. Poet și traducător, una dintre vocile însemnate ale poeziei românești din veacul trecut.

Născut la Reghin, în Mureș, a murit la Cluj. Fizician și inventator, deschizător de drum în telefonia multiplă, cu lucrări recunoscute în lumea științifică a vremii lui.

Născut la Techirghiol, în Constanța, a murit la Constanța în 2010, la optzeci și doi de ani, și e îngropat acolo. Actor de teatru și film, cu o voce și un chip îndrăgite de mai multe generații de spectatori. Spunea: „Pe toată America nu dau eu Constanța mea.”

Născut în ținutul Bacăului, pe când familia era refugiată în munți, a murit la conacul lui de la Mircești, în Iași, unde se odihnește într-un mausoleu. Poet și om de cultură, „regele poeziei”, cel care a cules „Poeziile poporale” și a dat glas dorului românesc.

Eroina română a Primului Război Mondial, care a luptat alături de ostași la Jiu și a căzut la datorie pe câmpul de luptă, simbol al jertfei femeilor române pentru țară.

În Țara Românească începea domnia cea mai lungă a lui Vlad Țepeș, care avea să țină până în 1462. În anii aceștia, într-un hrisov dat de el la 20 septembrie 1459, e pomenit întâia oară în scris Bucureștiul.

Născut la Bârlad, a murit la Iași. Fizician ale cărui cercetări asupra magnetismului i-au adus recunoaștere în lumea științifică a lumii.

Născut la Turnu Severin, în Mehedinți. Sculptor, autorul statuii lui Eminescu din fața Ateneului Român.

În anul 1600, Mihai Viteazul se numea domn al Țării Românești, al Ardealului și al Moldovei, înfăptuind pentru întâia oară unirea celor trei Țări Române. Un vis care avea să se împlinească deplin abia în 1918.

Oastea lui Mihai Viteazul a biruit o armată otomană mult mai numeroasă, într-una din cele mai vestite izbânzi ale istoriei noastre militare.

Domn al Moldovei și al Țării Românești, ctitor al mănăstirilor Frumoasa din Iași și Pantelimon din București.

În plin al Doilea Război Mondial, țara a trecut de partea Aliaților, moment de cotitură pentru soarta ei în anii care au urmat.

Instituție menită să adune și să păstreze cartea românească pentru cititorii de azi și de mâine.

Născut la Sigmaringen, în Germania, a murit la Castelul Pelișor din Sinaia și e îngropat la Mănăstirea Curtea de Argeș. Numit „Întregitorul”, fiindcă în vremea lui, la 1918, s-a înfăptuit Marea Unire. A ales să fie alături de țara lui, chiar împotriva neamului din care se trăgea.

Medic de origine franceză, întemeietorul învățământului medical modern din România. Numele lui este purtat azi de universitatea de medicină din București.

Născut la Trifeștii Vechi, azi Hermeziu, în Iași, unde e și casa lui memorială, și tot acolo e îngropat, în cimitirul bisericii. Prozator și poet, autorul povestirii „Alexandru Lăpușneanul”, unul dintre clasicii literaturii noastre.

Născut la Cigmău, în Hunedoara, a murit la Lemberg, în Galiția, azi Lviv, unde trăia de aproape un sfert de veac. Cărturar ardelean, autorul „Țiganiadei”, cea dintâi mare epopee comică din literatura română.

Patru de aur, una de argint și trei de bronz, un bilanț de care sportivii noștri s-au bucurat împreună cu toată țara.

Născut la Cristinești, în ținutul Hotinului, a murit la castelul lui din Câmpina, ridicat în amintirea fiicei Iulia. Spirit enciclopedic al culturii române: scriitor, istoric, filolog și întemeietor al lingvisticii noastre.

Inventatorul român a testat la Orly, lângă Paris, cabina catapultabilă de avion creată de el, unul dintre precursorii scaunului ejectabil de azi.

Prima participare a țării noastre la acest concurs, cu Iolanda Balaș pe locul doi, începutul unui drum care avea să o ducă spre gloria olimpică.

Actriță română, una dintre marile doamne ale teatrului nostru, al cărei nume îl poartă azi unul dintre teatrele de seamă ale Bucureștiului.

Născut și mort la Pitești, în cartierul Trivale. Unul dintre cei mai talentați fotbaliști pe care i-a dat România, mândria orașului lui. Jocul plin de măiestrie i-a rămas în amintirea a mii de oameni.

Născut la Holod, în Bihor, a murit la Oradea. Gazetar și scriitor, întemeietorul revistei „Familia”, unde tânărul Mihai Eminescu și-a tipărit pentru întâia oară versurile.

Manifestare condusă de tinerii Mihai Eminescu și Ioan Slavici, unul dintre primele mari gesturi de solidaritate națională ale românilor din toate provinciile.

Născută la București. Jucătoare de tenis, prezentă ani la rând în vârful clasamentelor lumii.

Pentru împlinirea idealului de a-i uni pe toți românii, țara a intrat în război de partea Antantei. Ostașii au trecut munții în Ardeal cu credința și cu jertfa lor, pe drumul care ducea spre Marea Unire.

Parlamentul de la Chișinău a votat Declarația de Independență, iar afară, în piață, așteptau sute de mii de oameni. Ziua de temelie a statului de peste Prut, atât de aproape de sufletul românesc.

Peste 750.000 de oameni au umplut piața din Chișinău, cerând ca româna să fie limbă de stat și să se întoarcă scrisul cu litere latine, după decenii de slove chirilice impuse. Patru zile mai târziu, pe 31 august 1989, cererea lor a ajuns lege, iar ziua aceea se cinstește de atunci ca „Limba noastră”.

Mareșal român, unul dintre artizanii victoriilor de la Mărăști și Mărășești din Primul Război Mondial.

Regimentul 13 dorobanți a pornit asaltul asupra redanului otoman din fața Griviței, în Războiul de Independență.

Unul dintre cei mai mari baritoni ai lumii, cinstit pe marile scene de operă, de la Scala din Milano la cea din New York. Glasul lui a dus faima cântului românesc peste hotare.

În plin Prim Război Mondial, România a intrat astfel în conflict și cu Germania, alături de Austro-Ungaria, cu care se afla deja în stare de război.

Născut la Tecuci, fiu de preot, a murit la Roman, în Neamț, iar mormântul lui de la Piatra Neamț e monument istoric. Cel mai iubit povestitor al drumețiilor prin munții Moldovei, autorul „Pe drumuri de munte”.

Născută și moartă la București. Scriitoare, autoare de romane polițiste îndrăgite de câteva generații de cititori.

Cel mai cunoscut diplomat român al vremii, de două ori președinte al Adunării Ligii Națiunilor, a fost scos de la conducerea Ministerului de Externe sub presiunea Germaniei și a Italiei. A murit în exil, iar în țară a fost adus abia după o jumătate de veac.

Născut la Vaslui, a murit la București și e îngropat la Cimitirul Bellu. Marele actor de revistă, cel care a făcut generații de români să râdă cu un umor cald și isteț. S-a stins la șaizeci și cinci de ani, la câteva zile după ultimul lui spectacol.

Născută la Ploiești, unde a și început gimnastica. Din generația de aur a României, campioană mondială cu echipa. După retragerea din concursuri a rămas în sală, ca antrenoare.

Născut la Stolniceni, în Basarabia, a murit la Sibiu. Mitropolit al Ardealului vreme de aproape un sfert de veac. Om al cărții și al condeiului, a scris zeci de volume de teologie și de istorie bisericească. Astăzi îl pomenim.

În Războiul de Independență, ostașii români au pornit asupra Griviței, și abia în ziua aceea s-a văzut că nu e o singură redută, ci două. Au fost patru atacuri, la trei, la patru și douăzeci, la cinci și la șase seara, iar abia al patrulea a izbutit: Grivița 1 a fost luată, Grivița 2 a rămas a turcilor. Acolo au căzut maiorul Gheorghe Șonțu și căpitanul Valter Mărăcineanu, și mulți alții cu ei. De acolo a început drumul spre Independența recunoscută a României.

Tipărit la Iași, „Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea” e cea dintâi scriere filosofică în limba română. Domnitorul cărturar o scrisese la douăzeci și cinci de ani și a căutat el însuși cuvinte românești pentru înțelesuri care până atunci se spuneau numai în greacă și în latină.

Ctitoria lui Petru Rareș, în mijlocul Sucevei. Pisania de pe zidul dinspre miazăzi spune totul: s-a început la 10 august 1534 și s-a isprăvit la 30 august 1535, iar sfințirea a făcut-o mitropolitul Teofan. Un an și douăzeci de zile pentru o biserică întreagă.

România a fost silită să cedeze Ungariei nordul Transilvaniei și nordul Maramureșului: 43.492 de kilometri pătrați și 2.667.000 de oameni, dintre care jumătate români. Una dintre cele mai grele răni ale istoriei noastre din secolul douăzeci.

Născut la București. Fizician, chimist și matematician, membru al Academiei Române din 1879 și unul dintre întemeietorii învățământului științific modern de la noi.

După ce în august 1989 aproape un sfert de milion de oameni au ieșit în stradă la Chișinău, Sovietul Suprem a votat legile prin care româna redevenea limbă de stat și se revenea la alfabetul latin. De atunci, 31 august e sărbătoare a limbii noastre pe amândouă malurile Prutului.

Moment de cotitură pentru soarta țării, la câteva zile după ieșirea României din alianța cu Puterile Axei.

Istoric și filosof, membru fondator al Societății Academice Române, cea care avea să devină Academia Română.

Născut la Agnita, în Sibiu, a murit la București. Actor, muzician și scriitor, unul dintre îndrăgiții artiști ai scenei și ai ecranului de la noi.

Astăzi începe anul nou bisericesc, temelia întregului șir de sărbători de peste an. Este ziua în care Biserica ne cheamă să mulțumim pentru roadele pământului și să pășim cu nădejde într-un nou an de rugăciune.

Născut la Târlișua, în Bistrița-Năsăud, a murit la Valea Mare, lângă Pitești, și odihnește la Bellu. El a făcut romanul românesc modern: „Ion”, „Pădurea spânzuraților”, „Răscoala”. A scris despre pământ și despre foamea de pământ a țăranului cum nu mai scrisese nimeni la noi.

Cel dintâi film românesc de lung metraj, două ceasuri despre Războiul de Independență, s-a arătat pentru întâia oară la sala Eforie din București. Au jucat în el optzeci de mii de figuranți, iar mulți dintre ei fuseseră chiar ostași la 1877 și își jucau propria tinerețe.

Născut la Ilișești, în Bucovina, a murit la Suceava. Preot și folclorist, primit în Academia Română la treizeci și patru de ani. A scris despre datinile românilor la naștere, la nuntă și la înmormântare, și despre sărbătorile de peste an: cărți din care se învață și astăzi.

Chimist român, cel care a găsit felul de a curăța țițeiul cu bioxid de sulf. Procedeul îi poartă numele și s-a folosit în rafinăriile lumii întregi, pornit de la noi, de la Ploiești.

Voievodul Iancu de Hunedoara a înfrânt pe malul Ialomiței oastea otomană condusă de Șehabeddin, beglerbegul Rumeliei. Biruința marchează începutul marilor lui campanii ofensive împotriva Imperiului Otoman, cele prin care a apărat țara și credința creștină.

Tratatul încheiat după războiul ruso-turc a întărit cârmuirea de sine a Moldovei și a Țării Românești și a deschis negoțul pe Dunăre către piețele Europei, scoțându-l de sub monopolul otoman. Este pasul de la care începe drumul spre statul român modern.

Născut la Densuș, în Hunedoara, a ajuns profesor de limba și literatura latină la Universitatea din Iași. Critic și istoric literar, folclorist și poet, a fost între cei dintâi care au privit literatura română ca pe un întreg.

Născut la București, a murit tot acolo. Eseist și critic literar, iar după 1989 ambasador al României la Paris. A lăsat o scriitură limpede, cu ironie și cu bună-cuviință.

În noaptea de 1 spre 2 septembrie, trupele bulgare și germane au lovit deodată tot sectorul întărit de la Turtucaia. Capul de pod de acolo păzea malul drept al Dunării. Luptele s-au încheiat câteva zile mai târziu cu una dintre cele mai grele înfrângeri ale armatei române din campania anului 1916.

Reprezentanții românilor, ai cehilor, slovacilor, polonezilor, sârbilor, croaților și rutenilor au votat la New York o moțiune prin care cereau destrămarea imperiului și slobozirea popoarelor asuprite. Era una dintre pietrele pe care s-a așezat, peste trei luni, Marea Unire.

Tânăra din Gorj, cea dintâi femeie ofițer a Armatei Române, a căzut în luptele de la Mărășești, în fruntea plutonului ei. Pornise la război după ce își pierduse frații, iar numele ei a rămas pildă de curaj și de jertfă. Astăzi o pomenim.

Cea dintâi ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, începută în 1466, a fost târnosită de mitropolitul Teoctist al Moldovei, împreună cu episcopul Tarasie și cu egumenii mănăstirilor țării. Sub lespedea de la Putna odihnește domnul Moldovei.

Născut la Pănade, în Alba, a murit la Blaj. Cărturar și filolog, membru întemeietor al Academiei Române, a pus temelia filologiei românești și a adunat cea dintâi culegere de texte românești vechi.

Născut la Surducu Mic, în Timiș, a murit la București și odihnește la Bellu. La 18 martie 1906, lângă Paris, aparatul lui s-a desprins de la pământ cu putere proprie, fără ajutor din afară.

Cărturar al românilor din Banatul sârbesc, lingvist și scriitor. Toată viața a strâns și a apărat graiul și portul românesc de peste hotare, ca ele să nu se piardă.

La trei ani de la moartea lui Enescu, Bucureștiul a găzduit cea dintâi ediție a festivalului care îi poartă numele. S-a încheiat cu premiera românească a operei „Oedip”.

Născut la Valea Hoțului, în Mehedinți, a murit la Drobeta-Turnu Severin. Medic militar, a tipărit la Paris „Psihologia consonantistă”, carte care a mers înaintea ciberneticii de mai târziu.

Născut la Pleșești, în Tutova, sat care astăzi îi poartă numele, a murit la București și e îngropat la Cimitirul Bellu. Scriitorul care ne-a lăsat „România pitorească”, o carte de dragoste pentru frumusețea țării. Prieten apropiat al lui Eminescu.

Născut la Galați, a lucrat ani lungi la Institutul Pasteur din Paris. În 1913 a izbutit, cel dintâi în lume, să crească virusul poliomielitei pe alte celule decât cele nervoase, deschizând drumul spre vaccin.

Născut la București, a murit tot acolo. Actor la Bulandra și apoi director al Teatrului Național din București, a purtat pe scenă, o jumătate de veac, cuvântul românesc rostit curat.

Născut la Mila 23, în Tulcea. De patru ori campion olimpic la canoe, cu șapte medalii la cinci olimpiade. La bătrânețe s-a întors la Deltă și la oamenii ei.

Născut la Iași, a murit la Paris și e îngropat în cimitirul Eternitatea din Iași. Om de stat, scriitor și istoric, unul dintre făuritorii Unirii de la 1859 și ai României moderne.

Născut la București, a murit tot acolo și odihnește la Bellu. De la zece ani a cântat la strana bisericii Enei, unde tatăl său era preot, iar mai târziu i-a fost epitrop. A scris „Ciocoii vechi și noi”, cel dintâi roman din literatura română.

Diplomatul român Nicolae Titulescu a fost ales din nou președinte al Adunării Societății Națiunilor, singurul caz în care aceeași persoană a condus adunarea lumii de două ori. O cinste adusă diplomației românești.

Născut la Roman, a murit la Paris și odihnește la Bellu. Medic și chimist, a început predarea chimiei organice la Universitatea din București și a fost președinte al Academiei Române.

Născută la Adjud, în Vrancea, a debutat la Opera din Cluj în 1990. Doi ani mai târziu, Mimi din „Boema” la Covent Garden a dus-o în rândul întâi al scenelor lumii.

A murit la București, la șaptezeci și șase de ani. Chip aspru și cald al filmului românesc, a rămas în minte din „Dacii”, „Columna” și „Mihai Viteazul”.

Sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, numită în popor Sfânta Maria Mică. Este cea dintâi mare sărbătoare a anului bisericesc, zi de bucurie pentru cei care poartă numele Maria.

Născut la Făget, în Alba, a murit la București. A cârmuit Biblioteca Academiei Române vreme de cincizeci de ani și a pus temelia bibliografiei românești vechi, adunând și scăpând de la pierzanie cartea veche a neamului.

Născut la Holod, în Bihor, odihnește în cimitirul Olosig din Oradea. A scos revista „Familia” aproape patruzeci și doi de ani și i-a tipărit lui Eminescu cea dintâi poezie, când poetul avea șaisprezece ani.

Născut la București și rămas orfan de mic, a trecut prin temnițele comuniste și a fost slobozit în 1964. Hirotonit preot în 1973, a slujit la bisericile Bucur Ciobanul și Sapienței, iar acum odihnește la Mănăstirea Cernica.

Îi cinstim pe Sfinții Părinți Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului, care la bătrânețe au primit de la Dumnezeu darul unui copil. Sunt ocrotitorii familiilor și ai celor care așteaptă un prunc.

A murit la București și odihnește la Bellu. E părintele teatrului românesc modern: el a dat chip Chiriței lui Vasile Alecsandri și a adus pe scenă vorba românească, pe înțelesul tuturor.

Generalul doctor Carol Davila a întemeiat învățământul medical românesc. Bustul lui, dăltuit de Constantin Brâncuși, e singurul monument de for public al marelui sculptor rămas în București.

La puține zile după Dictatul de la Viena, trupe horthyste au năvălit în satul Treznea, din Sălaj, și au ucis oameni pe uliți și în case. Preotul Traian Costea a fost ars în biserica lui, iar învățătorii Aurelia și Lazăr Cosma au fost și ei uciși.

Născut la Vidra de Sus, sat care astăzi îi poartă numele, a murit la Baia de Criș, în Hunedoara, și e îngropat la Țebea, lângă gorunul lui Horea. „Crăișorul Munților”, conducătorul românilor ardeleni în Revoluția de la 1848. Și-a petrecut anii din urmă rătăcind prin Apuseni cu fluierul la brâu.

Piatra de temelie a fost așezată de față cu domnitorul Carol I, la marginea de atunci a Bucureștiului. Gara avea să ajungă cea mai mare din țară și poarta prin care Capitala s-a legat de lume.

Prin tratatul de pace cu Austria, unirea Bucovinei cu România a primit recunoaștere din partea lumii întregi. Austria se lepăda de orice drept asupra fostului Ducat al Bucovinei.

La Viena, agenția diplomatică română a fost ridicată la rang de legație, cea dintâi reprezentanță a României libere peste hotare. Un pas al țării proaspăt independente în rândul statelor lumii.

Născut la Tincova, în Caraș-Severin, a murit la Lugoj. Preot, dascăl și compozitor, a condus patru decenii corul Catedralei mitropolitane din Sibiu și a lăsat cântări liturgice care se cântă și astăzi în biserici.

Născut la Călărași, a murit la București. Bizantinolog de seamă, profesor la Cluj și la București și membru al Academiei Române, a scris o istorie în două volume a Imperiului Bizantin.

Născut la Cenade, în Alba, a murit la Cluj și e îngropat în cimitirul Hajongard de acolo. Preot și scriitor ardelean, cel care a zugrăvit în cărțile lui viața satului și credința oamenilor simpli. Din pana lui a rămas „Fefeleaga”.

Născut la Sulina, a murit la București. A stat la pupitrul Filarmonicii din București mai bine de treizeci de ani și a purtat muzica românească pe marile scene ale lumii.

Printr-un decret regal a luat ființă universitatea românească de la Cluj, care avea să poarte numele „Regele Ferdinand I”. Cel dintâi rector i-a fost filologul Sextil Pușcariu.

Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe Mitropolitul Moldovei și Bucovinei în scaunul de Patriarh, al șaselea în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Întronizarea a urmat pe 30 septembrie, în același an.

Născut la Binținți, în Hunedoara, sat care astăzi îi poartă numele, s-a prăbușit lângă Bănești, în Prahova, încercând să treacă munții cu avionul construit de el. E îngropat la Cimitirul Bellu. A rămas simbol al curajului și al visului de a zbura. Astăzi îl pomenim.

Compania de pompieri a Bucureștiului, sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu, a înfruntat oastea otomană venită să înăbușe Revoluția. Peste jumătate dintre pompieri au căzut, iar ziua a rămas Ziua Pompierilor din România.

Născut la Ploiești, a murit la București și odihnește la Bellu. A întemeiat școala românească de chirurgie și de anatomie topografică și a dat lumii rahianestezia înaltă.

Regele Carol I a bătut ultimul nit, de argint, la podul peste Dunăre gândit de inginerul Anghel Saligny, cel mai lung din Europa la acea vreme. Ca să dovedească trăinicia lui, Saligny a stat sub pod într-o barcă în timp ce trenurile treceau pe deasupra.

Biserica Sfântul Gheorghe, ctitoria lui Ștefan cel Mare, s-a ridicat între 26 mai și 14 septembrie 1488, în trei luni și trei săptămâni. S-a înălțat la îndemnul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, iar frescele de mai târziu au dat lumii albastrul de Voroneț.

Ridicată la stăruința Reginei Maria și a Regelui Ferdinand, crucea a fost sfințită chiar în ziua praznicului Înălțării Sfintei Cruci. Stă acolo sus în pomenirea ostașilor căzuți în Primul Război Mondial și e cea mai înaltă cruce din lume așezată pe un vârf de munte.

Adunarea Eparhială întrunită la Chișinău a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei. În decembrie același an, Sfântul Sinod a recunoscut-o ca parte a Bisericii Ortodoxe Române.

Născut la Cuconeștii Vechi, în ținutul Bălți, s-a stins în chilia lui de la Mănăstirea Antim din București. Duhovnic și zugrav de biserici, trecut prin temnițele comuniste, i s-a spus „Apostolul Bucureștilor”, iar Biserica l-a trecut în rândul sfinților, cu pomenire la 16 septembrie.

Ocrotitorul Banatului, Mitropolit blând și făcător de minuni, ale cărui moaște se află astăzi la Catedrala din Timișoara. La el aleargă bănățenii în necazuri și în boală.

Domn al Țării Românești din 1512, a ctitorit biserica episcopală de la Curtea de Argeș, unde își are și mormântul. A lăsat „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”. Aceasta e ziua adormirii lui; pomenirea ca sfânt se face pe 26 septembrie.

În Sala Gotică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, sub oblăduirea domnitorului Vasile Lupu, s-au deschis lucrările sinodului care a cercetat și a primit „Mărturisirea de credință” a Sfântului Petru Movilă. Textul a rămas carte de temelie pentru toată Ortodoxia.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a întărit legea prin care măsurile și greutățile metrice luau locul celor vechi, în toată țara. Așa au ieșit din uz ocaua, cotul și stânjenul.

Cel dintâi număr, de șaisprezece pagini, a ieșit la București din osteneala unor tineri ingineri. A fost întâia revistă de specialitate în limba română și a crescut generații de matematicieni.

Născut la Topa Mică, în Cluj, a trecut la Domnul la Bonn, în Germania, și e îngropat la Mănăstirea Nicula, prin grija arhiepiscopului Bartolomeu Anania. Poetul credinței, cel care a scris „Imnele bucuriei”. Glasul lui a adus poezia aproape de rugăciune.

Domnul Alexandru Ghica a așezat leul ca monedă a țării, socotit atunci la șaizeci de parale. Multă vreme a rămas doar ban de socoteală, iar abia sub Carol I a ajuns monedă bătută.

La Mănăstirea Antim din București s-a citit actul de proclamare locală a canonizării Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian, „Apostolul Bucureștilor”, care a slujit acolo o viață.

Născut la Bacău, a murit la București și e îngropat la Cimitirul Bellu. Poetul toamnei și al ploilor, cu o muzică a tristeții cum nu mai scrisese nimeni în românește. Versurile lui din „Plumb” se învață și azi la școală.

Născut la Avrig, în Sibiu, s-a întors să moară în satul lui și odihnește în curtea bisericii de acolo. Teolog și dascăl, a deschis în 1818, la Sfântul Sava din București, cea dintâi școală înaltă cu învățătură în limba română.

Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Cluj a luat ființă în cel dintâi an al Transilvaniei unite cu țara. Astăzi e Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”.

În Bucovina s-a înființat catedra de Limba și Literatura Română, încredințată lui Aron Pumnul. La el avea să învețe, câțiva ani mai târziu, un elev pe nume Mihai Eminescu, care i-a păstrat toată viața recunoștință.

Prin pacea încheiată la Belgrad, Imperiul Habsburgic a înapoiat Oltenia Țării Românești, după mai bine de două decenii de stăpânire străină.

Născut la Galtiu, în Alba, a murit la Alba Iulia. A fost singurul fotograf care a prins în chipuri Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918. Fără el nu am ști cum arăta ziua aceea.

Cea dintâi instituție lirică a României a luat ființă la Cluj, la câteva luni după Unire. Spectacolul de deschidere, „Aida” cântată românește, a fost în mai 1920.

Născut la Valea Bradului, în Hunedoara, s-a stins în temnița de la Aiud. Profesor de teologie și cel din urmă rector al Academiei Teologice din Arad, e cinstit astăzi ca Sfântul Preot Mucenic Ilarion de la Arad, chiar în ziua aceasta.

Din vestita familie Hurmuzaki, luptători pentru drepturile românilor din Bucovina. Ei au ținut aprinsă flacăra limbii și a culturii românești în ținutul de la miazănoapte.

„Cronica Țărilor Moldovei și a Munteniei” a ieșit la Iași, scrisă anume pentru cititori străini. E cea dintâi carte despre pământul și trecutul românilor așternută de un român pentru cei de departe.

Născut la Dobreni, în Ilfov, a murit în 1959 în închisoarea de la Ocnele Mari. Poet creștin, a lăsat „Psaltirea în versuri” și rugăciuni în stihuri pentru copii și pentru părinți.

Născută la Iași, s-a stins la optzeci și opt de ani, după o jumătate de veac pe scenă. A jucat, a învățat generații de actori și a condus teatrul din București care astăzi îi poartă numele.

Născut la Hordou, în Bistrița-Năsăud, sat care astăzi îi poartă numele, a murit la București și e îngropat la Cimitirul Bellu. Poetul satului și al țăranului român, cel care a scris „Nunta Zamfirei”.

Într-un hrisov prin care Vlad Țepeș întărea o moșie, actul se încheie cu vorbele „s-a scris în cetatea București”. E cea dintâi pomenire scrisă a orașului de pe Dâmbovița, ajuns atunci scaun de domnie.

Pisania de pe latura de răsărit arată ziua în care s-a încheiat lucrul la palatul ridicat de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, lângă București. Rămâne cea mai limpede pildă a stilului brâncovenesc.

Sub președinția lui Take Ionescu, având între vicepreședinți pe preotul Vasile Lucaciu și pe Octavian Goga, românii din străinătate și-au făcut un for recunoscut de Puterile Aliate. A lucrat pentru recunoașterea unirii tuturor românilor.

Drumul care leagă Muntenia de Transilvania peste creasta Făgărașului a fost dat în folosință după ani de muncă grea în stâncă. Trece pe sub creastă printr-un tunel de 887 de metri, cel mai lung tunel rutier din țară.

Născut la Râmnicu Vâlcea, a murit la București și e îngropat pe Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu. Actor de comedie mult iubit, „Bibanul”, om de scenă și de film cu un har rar al râsului. A format, ca profesor, generații de actori.

S-a deschis „stabilimentul fântânilor de la Mihai Vodă”, întâia lucrare prin care apa a fost adusă pe conducte în oraș. De aici începe povestea apei curate în Capitală.

Scriitoare româncă ce a scris în limba franceză, a debutat la Paris în 1886. A tălmăcit în franceză scriitori români și a fost cea dintâi femeie primită în Academia Română.

Născut la Buhuși, în Bacău, a murit la Cannes, în Franța. Naturalist și explorator, cel dintâi român ajuns în Groenlanda. A luat parte la trei expediții polare și a adus de acolo o colecție întreagă despre viața oamenilor de la capătul de nord al lumii.

Mitropolit al Moldovei, retras la mănăstirea pe care o înnoise, a fost chinuit și tăiat de tătari fiindcă n-a voit să le dea vasele sfinte. Moaștele i-au fost aflate în 1842, iar Sfântul Sinod l-a trecut în rândul sfinților în 2003.

Născut la Iași, a murit tot acolo. E întemeietorul geologiei și al paleontologiei românești și cel dintâi care a bănuit că sub Câmpia Română se află petrol.

Născut la Vorniceni, în Botoșani, cu numele de botez Dumitru Ignat, a plecat la Athos la șaptesprezece ani și a rămas acolo șaptezeci și opt de ani, în chilia Sfântul Gheorghe de la Colciu. A fost duhovnic căutat de tot Athosul.

Născut la Berința, în Maramureș, a murit la București. Medic psihiatru și romancier, a scris „Fețele tăcerii” și „Orgolii”, cărți despre demnitatea omului sub apăsare.

Praznic al vestirii nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului. Este o zi de nădejde pentru familiile care se roagă pentru un copil.

Domn al Țării Românești până în 1418, într-una dintre cele mai lungi și mai așezate domnii ale veacului de mijloc. A întins stăpânirea până la gurile Dunării și a biruit oastea turcească la Rovine.

Născută la Toporăuți, lângă Cernăuți, într-o familie de români rămasă fără țară. A pornit de la Școala de Artă Populară din Suceava și a dus cântecul Bucovinei prin toată țara și peste hotare.

După plecarea oștii străine, Grigore Ghica și-a luat în stăpânire scaunul Țării Românești, cel dintâi domn român după lunga epocă a domniilor fanariote. Țara își recăpăta cârmuitorii din neamul ei.

Ctitoria domnului Nicolae Mavrocordat, cu hramul Sfintei Treimi, a fost cel mai mare așezământ mănăstiresc din sud-estul Europei, cu tipografie, școală și o bibliotecă fără pereche. A fost dărâmată în 1986.

Născut la Rucăr, în Muscel. Economist și profesor la Academia de Studii Economice, ales în Academia Română în 1939 și scos din ea de regimul comunist în 1948.

Născută în mahalaua Cărămidarii de Jos din București, a murit tot la București și e îngropată pe Aleea Artiștilor din Cimitirul Bellu. „Regina cântecului românesc”, glasul care a dus doina în toată lumea. Nimeni n-a cântat sufletul românesc așa cum l-a cântat ea.

Oastea creștină adunată din apus a fost înfrântă de sultanul Baiazid, la Dunăre. Alături de cavalerii franci și de unguri au luptat și cetele Țării Românești, aduse de Mircea cel Bătrân.

Născută la Târgu Frumos, în Iași, a murit la București. Cea dintâi femeie chirurg din România, a operat în spitalele de război din Marele Război și a ajuns maior.

Domn al Țării Românești, ctitor al Mănăstirii Curtea de Argeș și autor al „Învățăturilor” către fiul său Teodosie, o carte de înțelepciune creștină. Biserica îl cinstește ca sfânt.

După aproape două săptămâni de vorbe, domnul Moldovei a legat înțelegere cu regele Vladislav Jagiello, la Liov. Moldova a primit scutul unei puteri mari, iar hotarele dinspre miazănoapte s-au limpezit.

În al doilea an al Războiului de Întregire s-a întemeiat cea mai înaltă distincție militară de război a României. Se dădea numai pentru fapte de vitejie săvârșite sub foc.

Mitropolit al Țării Românești, mare tipograf și apărător al limbii române în biserică. Georgian de neam, a iubit acest pământ până la moarte mucenicească. Biserica îl cinstește ca sfânt.

Născut la Sigmaringen, în Germania, a murit la Sinaia și e îngropat la Mănăstirea Curtea de Argeș. Cel dintâi rege al României, sub care țara și-a câștigat Independența. A domnit patruzeci și opt de ani, cu deviza „Nihil sine Deo”, adică „Nimic fără Dumnezeu”.

La Orșova, de față cu regele Carol I, a fost dat în folosință canalul navigabil de la Porțile de Fier. Dunărea devenea, pentru negoțul românesc, drum deschis până la mare.

Regele Carol I a fost de față la deschiderea portului de la Marea Neagră, cu diguri de peste o mie de metri, docuri, silozuri și cale ferată. Lucrările le condusese inginerul Anghel Saligny.

În vremea manevrelor de toamnă, Vlaicu a dus un ordin de la Slatina la Piatra Olt, treizeci și cinci de minute de zbor deasupra Oltului. România devenea a doua țară din lume, după Franța, care folosea avionul în cele ostășești.

Născut la Perchiu, în Bacău, a murit la București și e îngropat la Cimitirul Bellu. Istoric și arheolog, cel care a scos la lumină trecutul geto-dac al pământului nostru. Cartea lui „Getica” a așezat temelii noi în cunoașterea străbunilor.

Episcopul Ioan Inochentie Micu Klein a înaintat un memoriu în numele neamului românesc din Transilvania, cerând să fie socotit deopotrivă cu celelalte neamuri ale țării. A fost întâia cerere așezată în scris, în numele tuturor românilor ardeleni.

Născut în Șcheii Brașovului la 28 septembrie 1847, zi care în calendarul nou cade pe 10 octombrie, a murit la Cluj. Compozitor, dirijor și dascăl, unul dintre întemeietorii școlii muzicale românești și cel dintâi director al Conservatorului din Cluj. A pus pe note versuri de Eminescu, Alecsandri și Coșbuc și a ridicat cântarea corală a românilor din Ardeal.

Născut la Iași, a murit la Târgu Ocna. Fruntaș al Unirii Principatelor și cel dintâi diplomat al țării, a fost sfetnicul apropiat al lui Alexandru Ioan Cuza și a lăsat altuia, cu smerenie, scaunul domnesc al Moldovei.

Copil minune al culturii române, fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, scria versuri și studia la Paris. S-a stins la numai optsprezece ani, iar tatăl ei i-a ridicat, din durere, un castel la Câmpina.

Născut în Bucovina, a fost numit de cei de atunci slobozitorul acestui pământ românesc. A strâns aproape șase mii de documente despre trecutul neamului, colecția care îi poartă numele la Academia Română.

Născut la Rebrișoara, în Bistrița-Năsăud, și-a petrecut viața la Brașov. Alături de George Barițiu a scos „Gazeta de Transilvania”, cel dintâi ziar politic al românilor ardeleni, și a ridicat școli pentru copiii lor.

Născut la Vața de Sus, în Hunedoara, cu numele de botez Zian Boca, odihnește la Mănăstirea Prislop. Duhovnic la Sâmbăta de Sus și la Prislop, oprit apoi de la slujire, i s-a spus în popor „Sfântul Ardealului”. Biserica l-a trecut în rândul sfinților în 2025, cu pomenire la 28 noiembrie.

S-au deschis la București lucrările Adunării ad-hoc, în care românii și-au spus dorința de unire a Principatelor. Era unul dintre pașii care aveau să ducă, doi ani mai târziu, la Unirea de la 1859.

Cărturarul Școlii Ardelene a rânduit peste trei sute de școli pentru copiii români din Transilvania. Învățătura în limba părinților a fost, pentru el, cea dintâi treaptă a ridicării neamului.

Prin decret domnesc au luat ființă cincisprezece camere de comerț și industrie în orașele Principatelor Unite. Era cea dintâi rânduială de acest fel din țară.

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a fost așezat, la București, în scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, al șaselea de la întemeierea Patriarhiei.

Născut în satul Lozova, în Basarabia, a trecut la Domnul la Craiova și e îngropat în Catedrala Mitropolitană Sfântul Dumitru de acolo. A fost Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei mai bine de douăzeci de ani. A lăsat în urmă zeci de cărți despre credința și istoria neamului nostru.

După 1 octombrie a urmat de-a dreptul 14 octombrie, ca praznicele să nu mai rămână în urmă cu treisprezece zile față de mersul soarelui. Pascalia a rămas însă socotită după rânduiala veche, cum e până astăzi, și de aceea Paștile se ține tot atunci.

Povestitorul din Humulești și-a văzut tipărită cea dintâi poveste, „Soacra cu trei nurori”, în revista Junimii de la Iași. Îl împinsese de la spate Eminescu, prietenul lui, care îi spunea că n-are nevoie să fie îndreptat de nimeni.

Mihail Kogălniceanu a scos cel dintâi număr al gazetei care avea să ducă în toată țara gândul Unirii Principatelor. În paginile ei s-a tipărit, ceva mai târziu, și „Hora Unirii” a lui Vasile Alecsandri.

Un român a dat lumii stiloul. Pe când învăța la Paris, Petrache Poenaru a născocit condeiul care își poartă singur cerneala și a primit brevetul pentru el în 1827. Întors acasă, a fost dascăl și om al școlii românești.

La biserica Sfântul Gheorghe din Streisângeorgiu, în Hunedoara, s-a scris pisania care îi pomenește pe ctitori, jupânul Chendreș și jupânița Nistora. Este cea mai veche pisanie păstrată dintr-o biserică românească și una dintre mărturiile de piatră ale credinței din Ardeal.

Radu Porumbaru, student la Paris, a ajuns pe vârful cel mai înalt al Alpilor, la peste patru mii opt sute de metri. E cea dintâi ascensiune românească pomenită în istoria alpinismului nostru.

UNESCO a trecut doina românească în lista patrimoniului nematerial al omenirii, al doilea lucru al nostru primit acolo, după Ritualul Călușului. Cântecul pe care omul îl scoate din piept când e singur pe deal a fost socotit avuție a lumii întregi.

S-a născut la Iași, într-o familie care ținea la carte și la muzică. A umblat prin sate și prin toate ținuturile unde trăiau români, ca să adune cântecele, bocetele și obiceiurile lor înainte să se piardă. Academia Română l-a primit între ai săi în 1887.

A dat cinematografiei românești „Columna”, „Frații Jderi” și „Lupeni 29”, dar țara l-a iubit mai ales pentru seria „Brigada Diverse”, la care se strângea toată familia. A murit la București, în 2017.

Una dintre vocile care au ținut vie muzica ușoară românească, cu melodii pe care le știu pe de rost două generații. Cântă și astăzi.

La Mănăstirea Cernica s-a vestit în chip solemn trecerea în rândul sfinților a Părintelui Dumitru Stăniloae, cel care a tălmăcit Filocalia în douăsprezece volume. Sfântul Sinod hotărâse canonizarea lui în anul 2024 și i-a rânduit pomenirea chiar în ziua aceasta. Este cel mai însemnat teolog român al veacului trecut.

S-a născut la București și a jucat o viață întreagă, pe scenă și în filme. Patruzeci de ani a făcut și teatru la radio, unde glasul lui a intrat în casele oamenilor care nu-l văzuseră niciodată. A fost și dascăl pentru actorii tineri.

Născut la Turnu Severin, a murit la București. Unul dintre întemeietorii geometriei diferențiale, cu suprafețe și curbe care îi poartă numele în cărțile de matematică din toată lumea. A fost ani îndelungați secretar general al Academiei Române.

Născut la Craiova, inginerul cu peste trei sute de invenții a întemeiat o știință nouă, sonicitatea, adică trimiterea puterii prin unde, în lichide și în metale. A lucrat și a murit în Anglia, unde i s-a spus unul dintre marii ingineri ai veacului.

Sub cârmuirea lui Liviu Rebreanu, Teatrul Național și-a făcut o scenă mică, pentru piese noi și pentru autori tineri. S-a început cu „Mușcata din fereastră”, piesa lui Victor Ion Popa.

S-a născut cel care a scăpat de la dărâmare Biserica domnească din Curtea de Argeș, în 1911, și a dres Biserica Bucur din București. A fost inginer, arhitect și dascăl, iar clădirile lui au adus în piatră formele vechi românești.

Boierul care a umblat prin Europa și a scris despre ce a văzut acolo, în „Însemnare a călătoriii mele”. S-a întors acasă cu gândul la școli și a ridicat la Golești, în Muscel, cea dintâi școală în limba română deschisă deopotrivă copiilor de boier și celor de țăran.

La București a ieșit cel dintâi număr al revistei enciclopedice pentru popor, scoasă cu sprijinul lui Spiru Haret, ca învățătura să ajungă și la sat, nu numai la oraș. A apărut, cu întreruperi, până în 1945.

Într-un hrisov prin care Alexandru cel Bun le dădea negustorilor din Liov drum liber prin Moldova, se scrie pentru întâia oară de târgul Bacău. Hârtia, scrisă cu litere slavonești, se păstrează și astăzi. De atunci se socotesc anii orașului.

După Călugăreni, oastea lui Mihai Viteazul, împreună cu ardelenii lui Sigismund Bathory, a bătut trei zile cetatea Târgoviștei și a scos oastea otomană din ea. Era începutul curățirii țării, care avea să se încheie peste două săptămâni, la Giurgiu.

Actriță de comedie cu un râs care se ținea minte, a jucat la Teatrul de Comedie din București și în filmele anilor șaizeci și șaptezeci. A murit la numai patruzeci și opt de ani.

S-a născut într-un sat din Basarabia, într-o familie de plugari, cel care avea să fie starețul Mănăstirii Antim din București. A fost duhovnic căutat de multă lume și pictor de biserici, cu mâna lui zugrăvind lăcașuri din țară și de peste hotare. Pentru credința lui a fost închis ani grei.

La Sinaia, regele Carol I și regina Elisabeta au deschis castelul ridicat sub munte, după zece ani de lucru. Carol I a spus atunci că a clădit castelul ca semn trainic că dinastia s-a înrădăcinat în această frumoasă țară.

La Iași, Mihail Kogălniceanu a citit „dorințele fundamentale” ale românilor moldoveni: unirea Principatelor într-un singur stat, cu nume de România. Adunarea le-a primit aproape într-un glas, iar peste un an și trei luni Unirea era faptă.

S-a născut la București, într-o familie de lăutari, cel care avea să ajungă unul dintre cei mai mari violoniști români. A cântat mai întâi la radio, apoi a fost solist al Filarmonicii „George Enescu”, pe care a și condus-o zece ani. Vioara lui s-a auzit pe scenele întregii lumi.

După Războiul de Independență, ostașii au trecut pe Podul Mogoșoaiei, pe sub un arc de triumf ridicat anume, iar bucureștenii i-au primit cu flori. De atunci, drumul acela se cheamă Calea Victoriei.

Născută la Nițchidorf, în Banat, scriitoarea a primit cea mai înaltă cinste a literaturii lumii. Scrie în germană, dar despre satul din care a plecat și despre teama în care a crescut.

În această zi au început deportările din Bucovina și Basarabia. Biserica îi pomenește pe cei care au pierit, oricare le-ar fi fost credința. Pomenirea nu e o judecată a nimănui, ci o datorie față de cei care nu mai pot vorbi.

Născut la Beiuș, în Bihor, a murit la București, la cincizeci și doi de ani. Actor de o adâncime rară, l-a jucat pe Iancu Jianu în film și pe Hamlet pe scenă, iar la Bulandra a rămas o măsură a meseriei. A fost și dascăl pentru actorii tineri.

S-a pus mâna la cel mai lung pod al Europei de atunci, gândit de inginerul Anghel Saligny, ca trenul să treacă Dunărea spre Constanța. Lucrul a ținut cinci ani, iar podul s-a deschis în septembrie 1895.

Pictor și gravor, unul dintre cei care au întemeiat „Tinerimea artistică”. A zugrăvit și biserici, iar în tablourile lui de tinerețe a pus oameni sărmani, cu o blândețe pe care puțini au avut-o.

S-a pus mâna la palatul gândit de arhitectul Alexandru Orăscu, în capul Podului Mogoșoaiei. Lucrul a ținut doisprezece ani, iar clădirea a rămas până astăzi una dintre casele cele mai cunoscute ale Bucureștiului.

Biserica de la Cotroceni, ctitoria domnitorului Șerban Cantacuzino, fusese dărâmată în 1984. După douăzeci și cinci de ani a fost ridicată din nou pe aceeași temelie și sfințită de Patriarhul Daniel. Are hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfinții Serghie și Vah.

Marea doamnă a scenei românești, o jumătate de veac la Teatrul Mic și la Bulandra, și dascăl pentru zeci de actori. A murit la București, în 2017, la optzeci și opt de ani.

Clădirea gândită de arhitectul Ion D. Berindey, cu turnul și ceasul ei, s-a deschis de față cu regele Ferdinand. Astăzi îi spunem Palatul Culturii și e semnul cel mai cunoscut al Iașilor.

Fruntașii românilor din Ardeal au hotărât, la Oradea, că neamul lor are dreptul să-și așeze singur soarta. Peste mai puțin de două luni avea să vină ziua de la Alba Iulia.

Născut la Bistrița, a murit la Brașov. El a scris „Un răsunet”, poezia care începe cu „Deșteaptă-te, române!”. Pusă pe note în vremea Revoluției de la 1848, avea să ajungă imnul României.

După lupta de la Tămășeni, pe Siret, sprijinit de Iancu de Hunedoara, Bogdan al II-lea a luat scaunul Moldovei. Este tatăl lui Ștefan cel Mare, care avea atunci vreo doisprezece ani.

La Catedrala Mitropolitană din Iași s-a vestit în chip solemn trecerea în rândul sfinților a lui Petru Movilă, fiu de domn moldovean ajuns Mitropolit al Kievului. Se împlineau atunci 360 de ani de la Sinodul de la Iași. În calendar este pomenit pe 22 decembrie.

Între Orăștie și Șibot, oastea Transilvaniei a înfrânt o mare oaste otomană venită la pradă. Locului i se spune de atunci Câmpul Pâinii, iar biruința a rămas una dintre cele mai grele lovituri date turcilor în Ardeal.

Născut la Valea Hoțului, în Mehedinți, sat care astăzi îi poartă numele. Medic militar, a scris o carte în care se află, cu ani înaintea altora, gândul de la care avea să crească cibernetica. A trăit modest și a murit fără să apuce recunoașterea.

În fiecare an, în zilele acestea, sute de mii de oameni stau la rând, uneori și o zi întreagă, ca să se închine la moaștele Sfintei Parascheva. Este cel mai mare pelerinaj din România. Moaștele au fost aduse la Iași pe 13 iunie 1641, dăruite de Patriarhia de Constantinopol voievodului Vasile Lupu.

Născut la Șipotele Sucevei, fiu de preot, a murit la Stupca, sat care astăzi îi poartă numele, la numai douăzeci și nouă de ani. A pus pe note „Pe-al nostru steag e scris unire” și „Balada”, iar cântecele lui s-au auzit la toate adunările românilor.

La Cernăuți, fruntașii români s-au adunat și au hotărât să ia soarta ținutului în mâinile lor. De la adunarea aceea până la unirea Bucovinei cu România au trecut șase săptămâni.

Regele Ferdinand și regina Maria au fost încoronați la Alba Iulia ca suverani ai tuturor românilor, la patru ani după Marea Unire. Catedrala Încoronării a fost ridicată anume pentru ziua aceea.

La Reuseni, lângă Suceava, domnul Moldovei a fost răpus de Petru Aron. Fiul lui, Ștefan cel Mare, a ridicat mai târziu pe locul acela o biserică în pomenirea tatălui său: e cea din urmă ctitorie a lui.

Învățământul farmaceutic românesc a căpătat atunci casa lui, ca școală de sine stătătoare. Până în ziua aceea, farmaciștii se pregăteau pe lângă Facultatea de Medicină.

S-a născut la București și a ieșit cel dintâi din promoția lui la Politehnică. Plecat la Paris, a lucrat alături de cei mai mari fizicieni ai vremii. Ecuațiile pe care le-a scris îi poartă numele și azi, în cărțile de fizică din toată lumea.

Născut la Soveja, în Vrancea, a murit la București. Întemeietorul geografiei românești moderne și cel dintâi profesor de geografie la Universitatea din București. A scris și despre credință, și despre creșterea copiilor, iar cărțile lui despre satul românesc se citesc și astăzi.

Folclorist și învățător, a adunat datinile, cântecele și credințele poporului român și le-a tipărit în zeci de cărți, între care „Sărbătorile la români”, din care se învață și acum rânduiala anului bisericesc la sat. A murit tânăr, la treizeci și opt de ani.

S-a născut la Dârste, lângă Brașov, într-o familie de preoți, cel care a scris versurile cântecului „Pe-al nostru steag e scris unire”. Ciprian Porumbescu le-a pus pe note, iar cântecul s-a auzit apoi la toate adunările românilor. A fost dascăl, culegător de colinde și, ani la rând, președintele Astrei.

La București s-a deschis școala de drept care avea să intre, în 1864, în Universitatea din București. Din băncile ei au ieșit cei mai mulți dintre oamenii care au clădit statul român modern.

Actor cu o carieră lungă la Teatrul Național din București și în filmul românesc, cu roluri de om cumsecade pe care publicul le-a ținut minte.

S-a sfințit biserica ridicată la Dorohoi de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, închinată Sfântului Ierarh Nicolae. Pisania în slavonă de lângă ușă spune chiar ziua în care s-a isprăvit lucrul. Este cea mai veche clădire a orașului și stă și astăzi în picioare.

Lângă Sibiu, Mihai Viteazul a înfrânt oastea Transilvaniei condusă de Andrei Bathory. Peste câteva zile a intrat în Alba Iulia, iar Țara Românească și Ardealul s-au aflat, pentru întâia oară, sub aceeași cârmuire.

Este cea dintâi cale ferată gândită și construită numai de ingineri români, fără antreprenori de peste hotare. A fost dovada că țara își poate face singură drumurile de fier.

S-a stins la București unul dintre întemeietorii științei microbilor. A adus la noi în țară vaccinul împotriva turbării la numai trei ani după Pasteur și a descoperit peste cincizeci de microbi pe care nu-i știa nimeni până la el. Universitatea de Medicină din Timișoara îi poartă astăzi numele.

Născut la Pașcani, a murit la Vânători-Neamț și e îngropat la Bellu. A lăsat peste o sută de cărți și una dintre cele mai frumoase limbi românești scrise vreodată: „Baltagul”, „Frații Jderi”, „Viața lui Ștefan cel Mare”.

Istoric și povestitor, cel care a scris „Povestiri istorice”, cartea din care generații întregi de copii au aflat cea dintâi oară de Ștefan cel Mare, de Mihai Viteazul și de Horea.

S-a încheiat zidirea Mănăstirii Căldărușani, ctitoria domnitorului Matei Basarab, la vreo treizeci de kilometri de București. Lucrul începuse pe 10 iulie, deci mănăstirea s-a ridicat în o sută de zile. Biserica ei are hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Oastea lui Mihai Viteazul a prins oastea otomană la trecerea Dunării și a luat cetatea Giurgiului. Cu biruința asta s-a încheiat curățirea țării, începută la Călugăreni.

Compozitor și pianist născut la Cernăuți, ucenic al lui Chopin la Paris. S-a întors acasă și a strâns în note cântece populare românești, iar ediția lui din Chopin s-a folosit în toată lumea.

La Alba Iulia s-a vestit în chip solemn trecerea în rândul sfinților a Cuvioșilor Visarion și Sofronie și a Mucenicului Oprea. Erau oameni simpli, un călugăr venit de departe, un sihastru de la Cioara și un plugar din Săliște, care nu s-au lepădat de credința părinților lor. De atunci sunt pomeniți chiar în ziua aceasta.

La Timișoara s-a alcătuit societatea din care avea să crească, mai târziu, Filarmonica Banatului. E unul dintre cele dintâi așezăminte muzicale de felul acesta din ținuturile românești.

Născută la Solovăstru, în Mureș, a cântat pe cele mai mari scene ale lumii, de la Scala din Milano la Metropolitan din New York. A murit în America, în 2023, la nouăzeci și opt de ani.

A murit la Craiova, la șaizeci și doi de ani. „Minunea blondă” a fost sufletul Craiovei Maxima și unul dintre cei mai iubiți fotbaliști pe care i-a avut țara.

A plecat dintre noi, la numai treizeci și doi de ani, unul dintre cei mai iubiți pictori ai noștri. Înainte de a se duce la Paris, fusese profesor de desen la Școala Episcopală din Buzău. Bolnav, s-a întors acasă și a mai apucat doar un an, lăsând în urmă pădurile și iernile lui, pe care le vedea altfel decât oricine.

La București a ieșit cel dintâi număr al revistei literare și artistice scoase de Constantin Banu, una dintre publicațiile care au ținut treaz gustul pentru literatură înaintea Marelui Război.

A dat literaturii române „Pânza de păianjen”, romanul care a făcut-o cunoscută la douăzeci și șapte de ani și care se citește și astăzi. A trăit aproape un veac și a scris până la sfârșit.

S-a născut la Râmnicu Sărat doctorul care a înființat, în 1906, cea dintâi Societate de Salvare din Balcani. Ani la rând a ținut-o din banii lui, cu deviza „totdeauna și tuturor gata de ajutor”. La sfârșit și-a lăsat toată averea orașului București.

Născut la Iași, a murit tot acolo. Poet al sonetului, a fost director al Teatrului Național și al Conservatorului din Iași, iar casa lui, numită „Vila Sonet”, e astăzi muzeu.

Geograf și etnograf, i s-a spus „geograful Dobrogei”, fiindcă a cercetat ținutul dintre Dunăre și mare cum nu-l cercetase nimeni până la el.

A trecut la Domnul pictorul care a împodobit peste cincizeci de biserici, între care Mitropolia din Iași. A învățat meșteșugul de la unchiul său, zugrav de biserici, iar episcopul Chesarie al Buzăului i-a dat bursa cu care a plecat să învețe la Roma. Împreună cu Theodor Aman a întemeiat Școala de Arte Frumoase din București.

Actriță cu peste o sută de roluri în teatru, în film și la televiziune, iubită pentru căldura și pentru hazul ei. Și-a petrecut anii din urmă la Târgu Neamț, aproape de mănăstiri, și a murit în 2020.

În zorii acestei zile, după lupte grele, a fost eliberat Careiul, ultima palmă de pământ românesc aflată sub ocupație. De atunci, 25 octombrie e Ziua Armatei. Se face pomenire pentru ostașii căzuți.

Lângă Mănăstirea Plumbuita, la marginea Bucureștiului, Matei Basarab a înfrânt oastea lui Radu Iliaș și și-a câștigat domnia. Avea să domnească douăzeci și doi de ani și să ridice ori să dreagă peste treizeci de biserici.

La Opera Română din București s-a cântat pentru întâia oară opera lui Paul Constantinescu, scrisă pe comedia lui Caragiale, sub bagheta lui Ionel Perlea. Era dovada că se poate face operă românească din vorba noastră de toate zilele.

Cea dintâi universitate modernă a României a fost inaugurată în prezența domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu patru facultăți: Drept, Filosofie, Științe și Teologie.

Ștefan cel Mare a căzut asupra oștii poloneze a regelui Ioan Albert, care se întorcea de la asediul Sucevei, și a zdrobit-o în pădurea de la Cosmin. Este cea din urmă mare biruință a domnului Moldovei.

Născut la Silișteni, în Vaslui, sat care astăzi îi poartă numele, a murit în Rusia, lângă Harkov. Domn al Moldovei și cărturar fără pereche, a scris „Descrierea Moldovei” și „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”, iar Academia din Berlin l-a primit între ai săi.

La Târgu Jiu s-a deschis, de față cu Brâncuși însuși, ansamblul ridicat în amintirea gorjenilor căzuți în Războiul de Întregire. Slujba de sfințire a fost făcută de șaisprezece preoți. Acolo stau Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit.

Patriarhia Română și-a sfințit studiourile de radio și de televiziune, de unde slujbele, cântarea și cuvântul Bisericii ajung astăzi în casele oamenilor și peste hotare, la românii plecați departe.

Născută la Rășinari, în Sibiu, a dus cântecul de pe Mărginime la radio vreme de o jumătate de veac și l-a făcut cunoscut în toată țara. A murit în 2023, la nouăzeci și nouă de ani.

La curtea domnească din Hârlău s-a isprăvit biserica cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ctitoria lui Ștefan cel Mare. A fost ridicată în mai puțin de cinci luni, de la sfârșitul lui mai până la sfârșitul lui octombrie. Pisania în slavonă spune limpede și ziua în care s-a sfârșit lucrul.

Domnul Țării Românești care a poruncit tălmăcirea și tipărirea Bibliei de la București, cea dintâi Biblie întreagă în limba română. Cartea a ieșit de sub teasc la câteva săptămâni după moartea lui.

Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia au semnat la Paris tratatul prin care unirea Basarabiei cu România era primită de puterile lumii. Basarabia hotărâse unirea cu doi ani mai devreme, la Chișinău.

Prin decretul 410, stăpânirea de atunci a scos din mănăstiri mii de călugări și de maici, mai ales pe cei tineri, și a închis multe așezăminte. Mulți s-au întors în lume purtând în taină rânduiala pe care o făgăduiseră, iar după 1989 mănăstirile s-au umplut la loc.

În Catedrala mitropolitană din Sibiu s-a vestit în chip solemn trecerea în rândul sfinților a Mitropolitului Andrei Șaguna, de față cu treizeci și trei de ierarhi în frunte cu doi Patriarhi. El este cel care a ridicat sute de școli românești în Ardeal. Este pomenit pe 30 noiembrie.

Boierii țării l-au ales domn pe Constantin Brâncoveanu, nepotul lui Șerban Cantacuzino, mort cu o zi mai înainte. A domnit douăzeci și șase de ani, a ridicat Hurezii și a dat o întreagă înflorire artei românești. Biserica îl cinstește ca sfânt mucenic, împreună cu cei patru fii ai lui.

Nepoată a reginei Victoria a Angliei, a ajuns cea mai iubită regină a românilor. În Marele Război a îngrijit ea însăși răniții prin spitale, iar la Paris a stăruit pentru hotarele României Mari. Inima ei odihnește astăzi la Bran.

În noaptea aceea, la un concert, un incendiu a cuprins clubul Colectiv din București. Șaizeci și cinci de tineri și-au pierdut viața, iar alte sute au rămas cu răni și cu dureri pentru tot restul vieții. Erau copiii, frații și prietenii noștri, plecați dintr-o seară de bucurie. A fost cea mai grea tragedie a țării de după 1989. Astăzi îi pomenim: Dumnezeu să-i odihnească în pace, iar familiilor care încă îi plâng să le dea mângâiere.

Pisania spune chiar ziua: în anul mântuirii 1724, octombrie 30. A ridicat-o arhimandritul Ioanichie, venit din Epir, în vreo doi ani de lucru. E una dintre cele mai frumoase biserici ale Bucureștiului, iar strana ei ține vie muzica psaltică.

Născut la Plainești, în Vrancea, scriitor și diplomat. A scris „Viața la țară” și „Tănase Scatiu”, cele dintâi romane românești despre lumea moșiilor care se destrăma.

S-a născut la Fălticeni, al patrulea din cei șapte copii ai unui profesor de istorie, cel care avea să fie cel mai însemnat critic literar al românilor după Titu Maiorescu. A ținut ani în șir cenaclul „Sburătorul”, unde a crescut o generație întreagă de scriitori.

Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul prin care arhivele Țării Românești și ale Moldovei s-au adunat sub o singură cârmuire. Ziua aceasta e și astăzi Ziua Arhivelor Naționale, unde se păstrează hrisoavele și pisaniile neamului.

Prin lege s-au întemeiat Școlile Române de studii superioare de la Paris și de la Roma, unde tinerii cercetători români puteau învăța la izvoare. Cea de la Roma lucrează și astăzi.

La București a fost întronizat Miron Cristea, cel dintâi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Se împlinea, la nici un an de la hotărârea Sfântului Sinod, așezarea Patriarhiei în viața neamului.

S-a stins la București cel care a dat glas cântării bisericești în limba română. A fost cântăreț la strană, dascăl de muzică psaltică și tipograf de cărți de cântări, iar melodia imnului „Deșteaptă-te, române!” lui i se atribuie. Este îngropat în curtea bisericii Lucaci, unde a cântat în anii din urmă.

La mai puțin de un an de la Unire au început cursurile celei dintâi universități cu predare în limba română din Transilvania. Lecția de deschidere a ținut-o istoricul Vasile Pârvan și s-a numit „Datoria vieții noastre”. Pentru ardeleni se împlinea o dorință veche de sute de ani: să învețe carte înaltă în limba lor.

La Sibiu s-a întemeiat Asociațiunea transilvană pentru literatura română și cultura poporului român, cunoscută tuturor ca ASTRA. Cel dintâi președinte a fost mitropolitul Andrei Șaguna, iar alături de el au lucrat Timotei Cipariu și George Barițiu. Vreme de zeci de ani, ASTRA a dus cartea românească până în cele mai mici sate ardelene.

Născut la Pașcani, a murit la Vânători-Neamț și e îngropat la Cimitirul Bellu. Povestitorul Moldovei, care a scris peste o sută de cărți: „Baltagul”, „Frații Jderi”, „Viața lui Ștefan cel Mare”. Nimeni n-a scris mai frumos despre pădurile, apele și oamenii de la noi.

La Craiova s-a născut omul care avea să scrie „Legendele Olimpului”, carte citită de generații întregi de copii români. A fost profesor de limba română și aproape tot ce a scris a scris pentru cei mici. Povestea simplu și cald, cum spune un bunic o poveste seara.

În satul Bălcești din Gorj s-a născut una dintre cele mai iubite voci ale cântecului românesc. A început să cânte de copilă, la horele din sat, iar de la microfonul Radioului glasul ei a ajuns în toată țara și dincolo de hotare. Oamenii i-au spus Privighetoarea Gorjului.

Ștefan cel Mare a ridicat această biserică chiar peste osemintele ostașilor căzuți la Valea Albă, cu douăzeci de ani mai înainte. A închinat-o Sfinților Arhangheli, iar pisania săpată în zid spune că lucrarea s-a încheiat în luna noiembrie 8, chiar de ziua lor. Biserica stă și astăzi, întru pomenirea celor îngropați sub lespezile ei.

Părintele Nicolae Bordașiu a plecat la Domnul într-o seară de vineri, la 94 de ani. Tânăr fiind, a fost aproape de grupul de rugăciune „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, iar mai târziu a răbdat nouă ani de închisoare pentru credința lui. A slujit până la bătrânețe la biserica Sfântul Silvestru din București.

La 3 și 39 de minute dimineața, un cutremur puternic a zguduit țara. Au murit peste o mie de oameni. Se face pomenire pentru cei adormiți atunci.

După un an și patru luni de lucru, meșterii lui Ștefan cel Mare au isprăvit biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” de la Curtea Domnească din Piatra Neamț. Piatra de deasupra ușii scrie și astăzi ziua: noiembrie, 11 zile. Lăcașul stă întreg de peste cinci sute de ani.

În ziua aceea s-a dat actul de înființare și s-a făcut deschiderea celei dintâi Facultăți de Teologie Ortodoxă din țară. Cel dintâi decan a fost Barbu Constantinescu, iar cursurile au început câteva zile mai târziu, ținute fără plată de șapte profesori. Începutul a fost sărac, dar de acolo a pornit școala teologică românească.

Pe scena Teatrului Național din București s-a jucat pentru prima dată comedia lui Ion Luca Caragiale. Sala a fost plină, iar autorul a fost chemat la rampă după fiecare act. De atunci, ziua de 13 noiembrie este Ziua Dramaturgiei Românești.

În dimineața aceea, armata și cârmuirea României au intrat în Dobrogea, iar domnitorul Carol I a trecut Dunărea de la Brăila. Pe celălalt mal a luat parte la o slujbă săvârșită de episcopul Melchisedec, apoi a citit chemarea către dobrogeni. De atunci, ziua de 14 noiembrie se cinstește în fiecare an ca Ziua Dobrogei.

Născut la Iași, a murit la Cluj și e îngropat în cimitirul Hajongard de acolo. Savant și explorator, cel dintâi român ajuns în Antarctica și întemeietorul biospeologiei, știința viețuitoarelor din peșteri.

S-a născut la Bistrița, într-o familie săracă, și a ajuns dascăl la Brașov. În anul 1848 a scris poezia „Un răsunet”, cunoscută astăzi ca „Deșteaptă-te, române!”. A trăit în lipsuri până la capăt, dar cuvintele lui au rămas imnul țării.

Prin hotărârea domnitorului Alexandru Ioan Cuza a luat ființă o eparhie nouă, cu scaunul la Ismail, care avea în grijă bisericile de la Dunărea de Jos. În fruntea ei a fost pus Melchisedec Ștefănescu, ierarh învățat și iubitor de carte. Astăzi eparhia are scaunul la Galați.

S-a născut într-un sat din ținutul Tutovei, fiu de dascăl de biserică, și de mic pregătea cădelnița și trăgea clopotul cel mic. A fost preot la Bârlad, apoi episcop al Hușilor, iar toată viața a căutat și a tipărit hârtii vechi despre locurile lui. Academia Română l-a primit între membrii ei.

Născut la Iași, a descoperit lumea dinlăuntrul celulei și a primit Premiul Nobel pentru Medicină în 1974, cel dintâi român care l-a luat. Spunea că a învățat de acasă să nu se laude cu ce face.

La Chitila, lângă București, s-a pus temelia celei dintâi școli de zbor din România, din strădania lui Mihail Cerchez. Tot acolo au fost și primul aerodrom, și primul atelier de avioane din țară. Peste doi ani învățau acolo cei dintâi piloți români.

În satul Răcătău-Răzeși din județul Bacău, într-o familie de țărani, s-a născut cel care avea să fie unul dintre cei mai iubiți duhovnici ai românilor. A slujit ani îndelungați la biserica Sfântul Silvestru din București și a învățat generații întregi de studenți la Teologie. A trecut la Domnul în anul 2003.

La București s-au deschis cursurile celei dintâi facultăți de medicină de pe pământ românesc. Ea a crescut din școala întemeiată cu doisprezece ani mai devreme de doctorul Carol Davila, iar cel dintâi decan a fost chirurgul Nicolae Turnescu.

Locotenentul Vasile Niculescu și căpitanul Victor Precup au plecat dimineața de pe câmpul de la Mărgineni, lângă Bacău, într-un avion cu carlinga deschisă. Au trecut munții pe un ger cumplit și au coborât după-amiaza pe Câmpia Libertății de la Blaj, aducând scrisorile pentru Consiliul Național Român. Peste opt zile s-a făcut Unirea de la Alba Iulia.

La Academia Mihăileană din Iași, Mihail Kogălniceanu a rostit cuvântul de deschidere a celui dintâi curs de istorie a românilor. Le-a spus tinerilor că își socotește patrie toată întinderea de loc unde se vorbește românește. Peste câteva luni a fost oprit să mai predea.

În anul Centenarului, altarul Catedralei Naționale din București a fost sfințit de Patriarhul Daniel împreună cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Catedrala are hramurile Înălțarea Domnului, Ziua Eroilor, și Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României.

S-a născut la Mitocu Dragomirnei, fiu de preot, și a ajuns mitropolit al Bucovinei. A ridicat tipografia mitropoliei, a scris cărți de școală în românește și a ajutat cu bursă tineri săraci, între ei și Ciprian Porumbescu. Tot el a tipărit cea dintâi carte de cântări bisericești pe note liniare.

Născut la Târlișua, în Bistrița-Năsăud, a murit la Valea Mare, în Argeș, iar mai târziu a fost mutat la Cimitirul Bellu. A scris „Ion”, „Pădurea spânzuraților” și „Răscoala”, cele dintâi mari romane românești moderne. A arătat satul așa cum era, fără să-l înfrumusețeze și fără să-l disprețuiască.

Congresul General al Bucovinei, adunat la Cernăuți, a hotărât unirea necondiționată cu Regatul României. A fost a doua dintre cele trei uniri ale anului 1918, după Basarabia și înaintea Ardealului.

În ajunul zilei Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, s-a sfințit locul și s-a așezat piatra de temelie a Catedralei Naționale, la București. Gândul unei asemenea catedrale se purta încă de la Războiul de Independență, iar legea pentru zidirea ei fusese dată în 1884.

Apostolul care a propovăduit Evanghelia în Dobrogea, pe pământul care e astăzi România. Ziua lui e sărbătoare națională. Peștera în care se spune că a viețuit se află lângă Murfatlar.

Transilvania s-a unit cu România, împlinind visul de veacuri al unirii tuturor românilor. Astăzi este Ziua Națională a României.

În satul Poiana Mărului, lângă Mălini, în Suceava, s-a născut Nicolae Labiș, fiu de învățători. A scris versuri de o limpezime rară și a plecat dintre noi la numai douăzeci și unu de ani. „Moartea căprioarei” se învață și astăzi în școli.

S-a născut la București Alexandru Myller, cel care a întemeiat școala de matematică de la Iași. A învățat în Germania, apoi s-a întors acasă și a format generații întregi de dascăli. Seminarul lui de la Iași a fost cea dintâi bibliotecă de matematică din țară.

A trecut la Domnul, la Paris, pictorul Horia Bernea. Timp de zece ani a fost cel care a ridicat Muzeul Țăranului Român, unde a adunat icoane, cruci și lucruri de casă ale satului nostru. A pictat coline, prapori și grădini, ca pe niște chipuri ale rugăciunii.

UNESCO a înscris colindatul de ceată bărbătească din România și din Republica Moldova în patrimoniul viu al omenirii. Este obiceiul cetelor de flăcăi care umblă din casă în casă în zilele Crăciunului. O datină ținută de sute de ani a fost astfel recunoscută de toată lumea.

În satul Pipirig, din Neamț, s-a născut cel de al doilea Patriarh al României. La botez a primit numele Nicolae, chiar în ziua Sfântului Nicolae. A tălmăcit în românește multe cărți de credință, între care și Sfânta Scriptură.

Chiar în ziua Sfintei Mucenițe Filofteia s-a sfințit noua Catedrală Arhiepiscopală de la Curtea de Argeș. Slujba a fost săvârșită de Arhiepiscopul Calinic al Argeșului și Muscelului, în mijlocul a mii de credincioși. Acolo se odihnesc astăzi moaștele Sfintei Filofteia.

A trecut la Domnul, la București, Marin Sorescu, poetul venit din satul Bulzești, din Dolj. A scris versuri cu o simplitate care ascunde multă adâncime și a fost citit în zeci de țări. A lăsat în urmă peste douăzeci de cărți.

A intrat în circulație cel dintâi tramvai electric din București, pe linia care mergea de la Cotroceni până la Obor. Până atunci, tramvaiele erau trase de cai. Linia a primit numărul 14, fiindcă celelalte treisprezece erau deja pe drumuri.

În satul Păulești, din Vrancea, s-a născut Leopoldina Bălănuță, fiică de preot. A jucat zeci de ani pe scenele Bucureștiului și în filme, iar glasul ei cald a rămas în mintea tuturor. Rostea fiecare cuvânt ca pe o mărturisire.

A trecut la Domnul, la Londra, inginerul Gogu Constantinescu, cel care a întemeiat știința sonicității, adică trimiterea puterii prin unde. A lăsat în urmă peste trei sute de invenții. O revistă englezească l-a așezat, într-o poză, alături de Einstein și de Edison.

A trecut la Domnul, la numai cincizeci și doi de ani, actorul Amza Pellea. El a dat chip lui Mihai Viteazul și lui Decebal, dar și lui nea Mărin, omul de la țară de care râdea o țară întreagă. Este îngropat la cimitirul Bellu, din București.

Departe de țară, la Jolkiew, a trecut la Domnul mitropolitul Dosoftei al Moldovei. El a fost cel dintâi care a tălmăcit Psaltirea în stihuri românești, ca să se poată cânta pe înțelesul tuturor. Biserica l-a trecut în rândul sfinților în anul 2005.

Ștefan cel Mare a înfrânt oastea regelui Matia Corvin, venită să-l scoată din scaun. Regele însuși a fost rănit și a plecat înapoi peste munți. Moldova și-a păstrat domnul.

Născută la București, a murit tot acolo și e îngropată pe Aleea Artiștilor din Cimitirul Bellu. Fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, a cântat la pian alături de George Enescu și a învățat, la rândul ei, mulți pianiști mari ai țării. A trăit o sută trei ani și a dat ultimul concert la o sută trei.

La Issy-les-Moulineaux, lângă Paris, inginerul român Henri Coandă a încercat un avion fără elice, împins de un motor cu reacție. Aparatul s-a prăbușit, dar el a scăpat cu viață. Pentru această mașină i se spune părintele aviației cu reacție.

A trecut la Domnul, la București, Spiru Haret, matematicianul care a rânduit din temelii școala românească. În anii cât a fost ministru s-au ridicat peste două mii de școli, iar numărul copiilor de la învățătură s-a îndoit. I se spunea, simplu, omul școlii.

La Mănăstirea Slatina, unde se retrăsese după cincizeci de ani de slujire, a trecut la Domnul mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei. I se spunea Luminătorul Moldovei, fiindcă a deschis școli și a tipărit cărți pe înțelesul oamenilor. A cerut să fie îngropat ca un simplu călugăr.

A trecut la Domnul Maria de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare, și a fost îngropată la Mănăstirea Putna. Domnul Moldovei a pus să i se lucreze un acoperământ de mormânt cusut cu fir de aur și mătase. Se poate vedea și astăzi la Putna.

A trecut la Domnul, la București, compozitorul Paul Constantinescu, născut la Ploiești. El a luat cântarea de strană a Bisericii noastre și a scris din ea muzică pentru orchestre mari. Oratoriul lui de Crăciun se cântă și astăzi în fiecare decembrie.

În orașul Poltava s-a născut, într-o familie de preot, cel care avea să fie Sfântul Paisie de la Neamț. A venit în Moldova și a strâns la mănăstire sute de călugări, cărora le-a dat spre citire Filocalia, tălmăcită de el. De la Neamț, învățătura lui s-a răspândit în toată Ortodoxia.

În zilele acelea au murit peste o mie de oameni, cei mai mulți tineri. Se face pomenire pentru ei, fără vorbe mari și fără socoteli. Veșnica lor pomenire.

La Iași s-a născut Alexandru Flechtenmacher, cel care a pus pe note „Hora Unirii”, pe versurile lui Vasile Alecsandri. A fost și cel dintâi conducător al Conservatorului din București. Cântecul lui se prinde și astăzi în hore, la toate sărbătorile.

Românii ortodocși din Ardeal și din Banat și-au primit înapoi mitropolia lor, desființată cu mai bine de o sută cincizeci de ani în urmă. Scaunul a fost așezat la Sibiu, iar cel dintâi mitropolit a fost Andrei Șaguna. Astăzi el este cinstit ca sfânt.

Chiar în ziua de Crăciun, radioul românesc a transmis pentru cea dintâi oară de la Patriarhie, când Patriarhul Miron Cristea a rostit cuvântul de învățătură la Nașterea Domnului. Din casele lor, oamenii au putut asculta glasul Bisericii.

La București s-a născut Aurel Perșu, inginerul care a socotit că forma cea mai bună pentru o mașină este forma picăturii de apă în cădere. A construit-o singur, cu banii lui, și a mers cu ea peste o sută douăzeci de mii de kilometri. A dăruit-o apoi Muzeului Tehnic din București, unde se vede și azi.

La Iași, în casa hatmanului Costache Ghica, s-a jucat cel dintâi spectacol de teatru în limba română, la stăruința cărturarului Gheorghe Asachi. El a tălmăcit piesa, a făcut decorul și a pictat chiar el cortina. Între cei care au privit, la lumina lumânărilor, a fost și mitropolitul Veniamin Costachi.

A trecut la Domnul, la București, la nouăzeci și unu de ani, pictorul Corneliu Baba. Era fiu de zugrav de biserici, din Craiova, și a rămas toată viața un pictor al oamenilor, mai ales al celor sărmani. Portretele și „Odihna la câmp” sunt printre cele mai cunoscute lucrări românești.

S-a născut pe Rin cea dintâi regină a României, care a scris sub numele de Carmen Sylva. A adunat povești și a scris cărți despre locurile de la noi. În 1906 a ridicat la București azilul pentru nevăzători „Vatra Luminoasă”, care a dat numele întregului cartier.

În satul Plugova, din Caraș-Severin, s-a născut Maria Alexandru, cea mai titrată jucătoare de tenis de masă a României. A adunat douăsprezece medalii la campionatele mondiale, dintre care trei de aur, și șaisprezece la cele europene.

În ultima zi a anului 1889, la Iași, a trecut la Domnul Ion Creangă. Fusese dascăl și diacon, iar din poveștile copilăriei lui de la Humulești a făcut cea mai iubită carte a copiilor români. Bojdeuca lui din Țicău a ajuns cea dintâi casă memorială din țară.