Este ziua în care Biserica Ortodoxă Română se roagă anume pentru românii plecați departe de casă. A fost așezată în rânduiala Bisericii prin hotărârea Sfântului Sinod din anul 2009, la câțiva ani după ce fusese începută în Mitropolia Moldovei și Bucovinei, din îndemnul Părintelui Patriarh Daniel, atunci Mitropolit al Moldovei.
Motivul e simplu și dureros: plecarea românilor peste hotare a luat, în anii aceștia, o întindere cum nu a mai fost în istoria neamului nostru. Milioane de oameni muncesc în alte țări. Copii cresc departe de bunici. Părinți îmbătrânesc singuri în sate. Biserica nu a vrut ca ziua aceasta să treacă nepomenită, așa că a rânduit o duminică pe an în care rugăciunea din toate bisericile țării merge înadins către cei de departe.
Data se schimbă de la an la an, fiindcă depinde de ziua în care cade 15 august. Următoarea este se calculează.
Și Ziua Românilor de Pretutindeni
Pe lângă duminica bisericească, există și o zi hotărâtă de stat: Ziua Românilor de Pretutindeni, prin Legea 101 din 2015, ținută în ultima duminică din mai. Înainte, ea era însemnată la 30 noiembrie, de Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României, dar a fost mutată la cererea comunităților românești din afara țării. Următoarea este se calculează.
Dacă ești departe
Nu ești singur și nu ești uitat. În duminica aceasta se pomenesc, la Sfânta Liturghie, tocmai oamenii ca tine. Poți intra într-o parohie românească din țara în care ești, iar dacă nu ai una aproape, te poți ruga acasă, în limba în care te-a învățat mama.
Dacă ai pe cineva plecat
Scrie-i numele în pomelnic și pomenește-l. Rugăciunea unei mame sau a unui tată ajunge oriunde, fără avion și fără graniță. Poți suna după slujbă, ca să știe că a fost pomenit.