Sfântul Ștefan a fost cel dintâi dintre cei șapte diaconi ai Bisericii și cel dintâi care și-a dat viața pentru Hristos. De aceea i se spune „întâiul mucenic”.
A trecut multă vreme, iar locul unde fuseseră ascunse moaștele lui s-a uitat. Într-un sat de lângă Ierusalim trăia un preot bătrân și cucernic, pe nume Luchian. Lui i s-a arătat în vis, de trei ori, Sfântul Ștefan.
Luchian i-a spus totul episcopului Ioan. Episcopul s-a bucurat, a venit cu tot clerul cetății și au început să sape chiar în locul arătat. Acolo au găsit racla cu sfintele moaște.
Îndată s-a simțit un cutremur și o mireasmă bună a umplut locul, iar cei de față au auzit glasuri de îngeri care spuneau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Moaștele au fost duse cu lumânări și cu cântări în biserica din Sion.
cuvintele auzite atunci sunt aceleași pe care le-au cântat îngerii la Nașterea Domnului, în noaptea de Crăciun.
tu ai iertat până la capăt.
Învață-mă și pe mine
să nu țin supărare
pe cei care mă necăjesc.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei de 2 august, calendar-ortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.