Împăratul Constantin văzuse el însuși, cu ani în urmă, semnul Crucii strălucind pe cer, și de atunci a cinstit-o toată viața. A trimis-o pe mama lui, Sfânta Elena, în Țara Sfântă, ca să caute lemnul Crucii pe care a pătimit Domnul.
Săpând pământul pentru temeliile unei biserici, nu departe de Sfântul Mormânt, oamenii au aflat trei cruci și, lângă ele, piroanele. Dar nimeni nu știa care dintre cele trei este Crucea Domnului.
S-a lămurit printr-o minune: la atingerea uneia dintre cruci, o fecioară care era dusă la îngropare s-a ridicat vie. Celelalte două nu au arătat niciun semn.
Poporul se strânsese atât de mult, încât nu apucau toți să se închine. Atunci episcopul Macarie al Ierusalimului s-a urcat pe un amvon înalt și a înălțat Crucea, ca s-o vadă toți. Iar mulțimea a început să strige într-un glas: „Doamne, miluiește!”. De atunci se face în fiecare an, la 14 septembrie, sărbătoarea aceasta.
în ziua de 14 septembrie se ține post, în orice zi a săptămânii ar cădea, iar lemnul Sfintei Cruci a fost împărțit în părticele mici și trimis la biserici din toată lumea.
este semnul dragostei Tale.
Învață-mă să o cinstesc
și să duc cu răbdare
și ce mi-e mie greu.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: basilica.ro. Nimic adăugat din închipuire.