La patruzeci de zile după Naștere, Maica Domnului și dreptul Iosif L-au dus pe Pruncul Iisus la Templul din Ierusalim, așa cum cerea legea. Cine avea stare aducea în dar un miel; ei erau săraci, așa că au adus doi pui de porumbel.
Acolo îi aștepta un bătrân cu numele Simeon. L-a luat pe Prunc în brațe și a spus: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta”. Iosif și mama Lui se mirau de câte se grăiau despre Prunc.
Lângă ei era și Ana, o femeie foarte bătrână, rămasă văduvă de tânără, care nu se mai despărțise de Templu: se ruga și postea acolo zi și noapte. În ziua aceea a început să vorbească despre Prunc tuturor celor care așteptau mântuirea.
Din întâlnirea aceasta vine și numele sărbătorii: Întâmpinarea Domnului. Iar cuvintele bătrânului Simeon se rostesc și astăzi, la fiecare slujbă de seară.
numele „Simeon” înseamnă în limba ebraică „ascultare”, iar în icoane, pe sulul din mâna prorociței Ana, stă scris: „Acest Prunc a făcut cerul și pământul”.
bătrânul Simeon Te-a așteptat
o viață întreagă și s-a bucurat.
Învață-mă și pe mine să aștept
cu răbdare și cu nădejde.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: crestinortodox.ro și doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.