În cetatea Sevastia, din Armenia, trăiau odată patruzeci de ostași care credeau în Hristos. Erau prieteni buni, se rugau împreună și nu se despărțeau unii de alții.
Când li s-a poruncit să se închine idolilor, toți patruzeci au răspuns același lucru: nu. Au fost ținuți opt zile închiși, ca să se răzgândească, apoi au fost duși pe lacul înghețat al cetății, într-o noapte de iarnă cumplită.
Unul dintre ei nu a mai putut răbda și a plecat de lângă ceilalți. Atunci un alt ostaș, care privea de pe mal, s-a dus în locul lui, ca numărul să rămână întreg.
În noaptea aceea s-au pogorât din cer patruzeci de cununi strălucitoare, câte una pentru fiecare. Dimineața au fost întrebați încă o dată dacă se leapădă de Hristos, iar ei L-au ales pe El. Așa au urcat toți împreună la Dumnezeu, iar creștinii au dus apoi cu evlavie, prin multe cetăți, ce a rămas de la ei.
de ziua lor se fac colăcei în formă de cifra opt, cărora le spunem „mucenici” sau „sfinți”; cifra opt este semnul veșniciei, al vieții fără sfârșit.
voi ați rămas împreună
și nu v-ați lăsat unii pe alții.
Ajutați-mă să fiu prieten bun
și să nu îmi părăsesc tovarășii.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: crestinortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.