Pelaghia era din Antiohia și era cea mai frumoasă și mai bogată femeie din cetate. Umbla pe la jocuri și la teatre, purta haine scumpe și nu se gândea deloc la Dumnezeu.
Într-o zi a trecut pe lângă o biserică, tocmai când episcopul Non vorbea înăuntru. S-a oprit și a ascultat. Cuvintele lui i-au intrat adânc în inimă.
A plâns mult și l-a rugat pe episcop să o boteze. Apoi a făcut ceva ce nimeni nu se aștepta: toată averea ei, adunată o viață, a împărțit-o săracilor, ca și cum ar fi fost niște gunoaie.
S-a dus în Muntele Măslinilor, s-a închis într-o chilie mică și acolo și-a petrecut restul vieții în rugăciune, cu pace.
episcopul Non a spus, văzând-o cât de mult se gătea: dacă ea își dă atâta osteneală pentru trup, cu cât mai mult ar trebui noi pentru suflet.
nu e niciodată prea târziu
să mă întorc la Tine.
Ajută-mă să las
ce mă îndepărtează de Tine.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei de 8 octombrie, calendar-ortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.