Serghie și Vah erau ostași la curtea împăratului, la Roma, și aveau ranguri înalte. Purtau brâie de cinste și lanțuri de aur la gât, semn că împăratul îi prețuia.
Erau și prieteni buni între ei, dar mai era ceva ce îi lega: amândoi erau creștini, deși nu spuseseră nimănui.
Când s-a aflat, împăratul i-a chemat și le-a cerut să se închine idolilor împreună cu el. Ei nu au primit.
Atunci li s-au luat brâiele și podoabele, au fost îmbrăcați în haine femeiești și purtați prin mijlocul târgului, ca să râdă lumea de ei. Nu s-au rușinat și nu s-au lepădat, ci au rămas creștini până la capăt.
cel mai greu lucru pentru doi ostași mândri nu au fost lanțurile, ci batjocura. Pe aceea au răbdat-o, și tot nu s-au lepădat.
dă-mi curaj
să rămân al Tău
și când se râde de mine.
Și dă-mi prieteni buni.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei de 7 octombrie, calendar-ortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.