În satul Vlădeni, de lângă Brașov, s-a născut acum peste o sută de ani un băiat pe nume Dumitru. Era cel mai mic dintre cinci frați, iar părinții lui, Irimie și Reveca, erau oameni simpli.
Îi plăcea cartea mai mult decât orice. A învățat la Brașov, apoi la Sibiu, apoi tot mai departe: la Cernăuți, la Atena, la München, la Berlin, la Paris. La douăzeci și cinci de ani era deja doctor în teologie.
S-a întors însă acasă, ca să scrie în limba română. A tradus Filocalia, o carte mare cât o bibliotecă, în care sunt strânse învățăturile părinților din pustie. Ani de zile a lucrat la ea.
A trecut și prin temniță, în vremea comuniștilor, fiindcă nu s-a lepădat de credință. A trăit nouăzeci de ani, iar astăzi este socotit cel mai mare învățat al Bisericii noastre din veacul trecut.
Filocalia pe care a tradus-o are douăsprezece volume. A început-o când era tânăr și a terminat-o bătrân.
dă-mi drag de carte
și răbdare la învățat.
Și ajută-mă să folosesc
ce știu, spre binele altora.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Viața Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.