Daniil și Misail erau doi tineri care se iubeau ca frații și doreau amândoi același lucru: să-și închine viața lui Dumnezeu.
Au ascultat cuvântul Domnului, „Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine”, și au lăsat casă, părinți, frați și prieteni. Au intrat ca frați de mănăstire la Cozia, pe malul Oltului.
Acolo au învățat ascultarea și smerenia. Făceau tot ce li se cerea, fără să crâcnească, iar ceilalți călugări se uitau la ei ca la o pildă.
Mai târziu s-au retras în peșterile din stânca de deasupra Oltului, ca să se roage în liniște. Din sihăstria lor a crescut, cu vremea, Mănăstirea Turnu, care se vede și azi.
peșterile în care s-au nevoit se pot vedea și astăzi, săpate în stâncă, deasupra mănăstirii de la Cozia.
învață-mă să ascult
și să nu crâcnesc
când mi se cere ceva.
Și dă-mi un prieten bun.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Viața Sfinților Cuvioși Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu, doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.