Sfântul Pantelimon s-a născut în cetatea Nicomidia. La început îl chema Pantoleon, nume care înseamnă „cu totul leu”. Mama lui, creștina Euvula, i-a sădit de mic credința în inimă, dar a murit când el era încă mic.
Tatăl l-a dat la învățătură la un doctor vestit, Eufrosin, ca să deprindă meșteșugul de a vindeca. În taină mergea însă și la un preot bătrân, Ermolae, care îl învăța despre Hristos.
Într-o zi, pe drum, a găsit un copil pe care îl mușcase o viperă. S-a rugat, iar copilul s-a ridicat viu. După întâmplarea aceea a primit botezul și a rămas șapte zile lângă părintele Ermolae.
De atunci îi vindeca pe bolnavi și cu leacuri, și cu rugăciune, și cu semnul Crucii, dar nu primea niciodată bani de la ei. A adus la credință chiar și pe tatăl său, apoi a împărțit săracilor toată averea rămasă. Înainte de plecarea lui la Dumnezeu, un glas din cer i-a schimbat numele în Pantelimon, adică „cel cu totul milostiv”.
brațul lui drept a fost adus de la Muntele Athos în București, în anul 1750, de domnitorul Grigorie al II-lea Ghica; de la numele sfântului își iau numele o mănăstire, un spital și un întreg cartier.
tu i-ai vindecat pe oameni
fără să ceri nimic în schimb.
Ajută-i pe cei bolnavi
și fă-mă și pe mine milostiv.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: basilica.ro și crestinortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.