Pimen era din Egipt. La cincisprezece ani a plecat de acasă ca să-i caute pe cei șase frați ai lui, care se făcuseră călugări în pustia Schitului.
A rămas și el acolo, în liniște și rugăciune, departe de zgomotul lumii.
Cu vremea a ajuns un părinte căruia oamenii îi veneau să-i ceară sfat. Le vorbea puțin și blând, mai ales despre smerenie, despre tăcere și despre cum să-l iubești pe cel de lângă tine.
Cuvintele lui s-au păstrat până azi, scurte și limpezi, și sunt citite de călugări și de mireni deopotrivă.
„Cuvios” se spune despre sfinții care au trăit ca monahi, în mănăstire sau în pustie. Nu au murit pentru credință, ci și-au închinat toată viața rugăciunii.
tu vorbeai puțin
și ascultai mult.
Învață-mă să tac uneori
și să ascult mai bine.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei, calendar-ortodox.ro și doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.