Adrian și Natalia erau soț și soție, tineri amândoi, și trăiau în cetatea Nicomidia, pe vremea împăratului Maximian.
Împăratul îi prigonea pe creștini. Prinsese douăzeci și trei de bărbați care se ascunseseră prin peșteri, și îi chinuia.
Adrian a văzut cât de liniștiți sunt acei oameni în suferință și a întrebat de unde au atâta putere. Când a aflat, a spus și el, în fața tuturor, că este creștin.
Natalia nu s-a speriat și nu l-a oprit. Dimpotrivă, l-a întărit pe soțul ei să nu se lepede, și a rămas lângă el până la capăt.
Adrian nu era creștin la început. A crezut văzând cum rabdă alții. De multe ori, felul în care poartă cineva o durere spune mai mult decât toate vorbele.
voi v-ați ținut de mână
și la bine, și la greu.
Binecuvântați familiile
care trec prin încercări.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei, calendar-ortodox.ro și doxologia.ro. Nimic adăugat din închipuire.