Părintele Sofian a fost stareț la Mănăstirea Antim, în București, și pictor de biserici.
Zugrăvea icoane cu mâna lui și, în același timp, aducea liniște în sufletele oamenilor care veneau la el.
Era atât de blând, încât bucureștenii au început să-i spună „Apostolul Bucureștilor”. La el veneau oameni de tot felul, cu necazurile lor.
În anii prigoanei a fost închis pentru credința lui. A ieșit de acolo fără ură, tot om al rugăciunii și al păcii.
În zilele noastre, Biserica l-a trecut în rândul sfinților.
în troparul lui i se cântă „iconar iscusit”, fiindcă a zugrăvit deopotrivă biserici și suflete
Ajută-mă să nu port supărare
nimănui, nici măcar o zi.
Fă-mă bun cu cei care vin la mine.
Sfinte Sofian, roagă-te pentru mine.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Viața sfântului de pe doxologia.ro, troparul lui, și calendarul Ceaslov, verificat față de calendarul Patriarhiei Române. Nimic adăugat din închipuire.