Sfântul Spiridon s-a născut în insula Cipru, pe la anul 270. Era simplu și smerit cu inima, iar la început a fost păstor de oi.
Mai târziu a fost ales episcop al cetății Trimitunda, dar nu s-a schimbat deloc: a rămas la fel de blând și de apropiat de oameni. În vreme de secetă a adus ploaie pe pământ, iar când ploua peste măsură, a oprit-o prin rugăciune.
Odată, niște hoți au venit noaptea să îi fure oile și au rămas legați până dimineața cu niște lanțuri pe care nu le vedea nimeni. Sfântul i-a dezlegat, i-a vindecat de orbire și le-a dat la plecare un berbec, îndemnându-i să își schimbe viața.
La marea adunare a episcopilor de la Niceea, ca să arate cum pot fi trei într-Unul singur, a luat în mână o cărămidă. Prin rugăciunea lui, cărămida s-a desfăcut în cele din care fusese alcătuită: pământ, apă și foc.
Gândește-te, apoi vezi răspunsul
Știai că moaștele Sfântului Spiridon se păstrează și astăzi, într-o raclă de mare preț, în insula Corfu.
tu ai fost păstor de oi
și ai rămas smerit până la capăt.
Ajută-mă să nu mă îngâmf
când îmi iese ceva bine.
Amin.
Fii blând azi cu cineva care ți-a greșit, cum a fost Sfântul Spiridon cu hoții care voiau să-i fure oile.
Povestea e scrisă pentru copii după: basilica.ro. Nimic adăugat din închipuire.