În cetatea Antiohia trăia un om învățat pe nume Ciprian. Citise multe cărți și era vestit ca vrăjitor, iar oamenii se temeau de el.
Un tânăr bogat, pe nume Aglaid, a venit la Ciprian și l-a rugat să facă în așa fel încât o fată creștină, Iustina, să îl placă. Ciprian a trimis asupra ei duhurile rele. Nu o dată, ci de trei ori.
De fiecare dată s-a întâmplat același lucru: Iustina își făcea semnul crucii, se ruga, iar toate meșteșugurile lui se rupeau ca o pânză de păianjen.
Atunci Ciprian a înțeles că puterea lui nu înseamnă nimic pe lângă rugăciunea unei fete curate. Și-a adus toate cărțile de vrăjitorie, le-a ars în fața tuturor și s-a botezat. A ajuns episcop, iar mai târziu au mărturisit amândoi pe Hristos.
cărțile pe care le-a ars Ciprian erau averea lui cea mai de preț, adunată o viață întreagă. Le-a ars pe toate, într-o singură zi.
nimic nu e mai puternic
decât rugăciunea unui om curat.
Păzește-mă de ce e rău
și ține-mă aproape de Tine.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei de 2 octombrie, calendar-ortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.