Într-o noapte de octombrie, la Constantinopol, oamenii se adunaseră în biserica Vlaherna la priveghere. Era vreme grea pentru cetate, iar ei se rugau de multe ceasuri.
Pe la patru ceasuri din noapte, un om pe nume Andrei, căruia i se spunea „cel nebun pentru Hristos”, și-a ridicat ochii în sus. Lângă el era ucenicul lui, Epifanie.
Amândoi au văzut același lucru: pe Maica Domnului stând în văzduh, strălucind de lumină, rugându-se pentru oameni. În jurul ei erau îngeri și mulțime de sfinți.
Apoi și-a scos vălul de pe cap, omoforul, și l-a întins deasupra tuturor celor din biserică, ca pe un acoperiș. De atunci se prăznuiește ziua aceasta, iar noi știm că suntem sub acoperământul ei.
praznicul acesta a început de la ceea ce au văzut doi oameni, într-o noapte, în timp ce ceilalți se rugau cu ochii închiși.
acoperă-mă cu vălul tău
și pe mine, și casa mea.
Fii aproape
când mi-e frică.
Amin.
Povestea e scrisă pentru copii după: Sinaxarul zilei de 1 octombrie, calendar-ortodox.ro. Nimic adăugat din închipuire.